Ioan – ieșirea din Babilon

Devoțional zilnic

Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei [al cetăţii Babilonului], poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!” Apocalipsa 18:4

Babilonul despre care se vorbeşte aici este o metaforă larg cuprinzătoare, în care se regăseşte tot ceea ce este lumesc şi în opoziţie cu ceea ce este spiritual. În timp ce Babilonul este simbolul răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu, Ierusalimul este metafora ascultării şi dedicării personale faţă de El.

Dumnezeu a lucrat din greu pentru a crea condiţiile necesare eliberării din Babilonul spiritual. El a cheltuit viaţa propriului Său Fiu pentru a-i răscumpăra pe oamenii de orice limbă şi din orice popor. Alegerea de a urma calea binelui sau cea a răului este lăsată însă la dispoziţia fiecărui suflet de pe pământ.

Ieşirea din Babilon nu este o evadare uşoară, pentru că cetatea deşertăciunii are o mulţime de legături prin care încearcă să-i împiedice pe cei ce doresc să plece din ea. Cel mai greu este însă cu realităţile înnăscute din inima omului. Noi avem înclinaţii puternice spre a rămâne în Babilon. Aici sunt lucruri şi atracţii care promit să răspundă celor mai adânci nevoi ale sufletului. Din nefericire, aceste făgăduinţe nu se realizează, dar zăbovirea în Babilon face ca dorinţa de a pleca din el să fie din ce în ce mai mică. De aceea este nevoie din nou şi din nou ca Dumnezeu să ne cheme afară şi, uneori, chiar să ne zorească. El ne atrage prin cele mai înalte aspiraţii ale sufletului nostru. În aceeaşi măsură în care lumea ne atrage, şi Dumnezeu ne atrage, pentru a alege în mod liber binele.

Succesul la un pas de tine:

Dacă vrei, poţi ieşi liber din Babilon, Dumnezeu îţi pune la dispoziţie toată puterea şi chiar şi voinţa de care ai nevoie.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit