Ioan – pământ transfigurat

Devoțional zilnic

Apoi, am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Apocalipsa 21:1

Pământul acesta se degradează pe zi ce trece şi devine din ce în ce mai greu de locuit. Va veni o vreme când lucrurile nu vor mai putea continua şi atunci Dumnezeu va fi nevoit să facă un pământ nou. El nu vrea să renunţe la ideea de un pământ al oamenilor. A fost intenţia şi iniţiativa Sa de la început să facă un cer şi un pământ în care omul să-şi poată duce viaţa în deplină siguranţă şi fericire. În ciuda răsturnărilor produse de intrarea şi acţiunea păcatului în lume, Dumnezeu va reuşi în cele din urmă să-l aşeze pe om în împărăţia Sa. Această împărăţie va dăinui în veci şi, deşi i se spune „împărăţie a cerurilor” ea va fi de fapt „cer nou şi pământ nou”.

Transfigurarea pământului şi a văzduhului înconjurător va fi o lucrare de transformare radicală a realităţilor înconjurătoare. Mediul natural şi oamenii locuitori ai noului pământ vor fi înnoiţi din temelii. Natura nu va mai conţine nimic ameninţător şi violent, nimic care ar putea să mai pună în pericol existenţa cuiva. Lupta contrariilor şi legea supravieţuirii celui mai tare, chiar dacă au fost o formă de păstrare a calităţii vieţii în condiţiile păcatului, nu vor mai acţiona în defavoarea nimănui. Dreptul la viaţă fericită şi deplină îi va fi garantat fiecărei fiinţe. Deşi legea sacrificiului de sine va fi o expresie veşnică a caracterului divin, reflectat în manifestările curente ale creaţiei Sale, nu va mai fi nevoie ca cineva să-şi dea viaţa pentru ca altcineva să o poată avea, deoarece toţi vor avea belşugul vieţii celei noi. Pământul cel nou va îndeplini cu prisosinţă orice nevoie a locuitorilor lui, aflaţi într-o existenţă perpetuă, proaspătă şi deplin fericită în vecii vecilor.

Succesul la un pas de tine:

Pământul cel nou este rezervat biruitorilor alături de Dumnezeu în marea luptă dintre bine şi rău. Eşti şi tu candidat şi ai libertatea de a alege.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit