Ucenicul acesta este cel ce adevereşte aceste lucruri şi care le-a scris. Şi ştim că mărturia lui este adevărată. Ioan 21:24
Trecuseră mai bine de cincizeci, sau poate şaizeci, de ani de la vremurile acelea. Ioan era deja un venerabil bătrân de biserică, trecut prin toate încercările posibile şi imposibile. Când privea în urmă la anii aceia de aur ai Evangheliei, ştia că fuseseră hotărâtori pentru viaţa sa şi pentru soarta lumii întregi.
Desfăşurând sulul evangheliei pe care tocmai o termina de scris şi trecând în revistă pas cu pas toate cele cuprinse acolo, nu putea retrage sau schimba nimic. Fiecare lucru era la locul lui. De la început până la sfârşit, totul se înşiruia în ordine şi armonie. Sigur că ar mai fi putut fi scrise o mulţime de lucruri. Timp de trei ani şi jumătate se întâmplaseră atâtea, dar cele scrise erau suficiente pentru ca cineva să poată crede că Hristos era Logosul dătător de viaţă şi că moartea şi învierea Sa erau cele mai puternice temeiuri ale mântuirii.
Aceasta era mărturia scrisă a vieţii sale. Ioan putea garanta cu orice că acesta era adevărul despre cele trăite şi ştiute de el. În consecinţă, îşi scrise citeţ numele la sfârşitul scrisorii. Era onorat ca numele său să fie printre mărturisitorii care cunoscuseră lucrurile în mod nemijlocit. Erau şi destule lucruri pe care le aflase chiar de la Domnul, dar nu avea niciun motiv să se îndoiască de veridicitatea lor. Niciodată nu ar fi spus Domnul un lucru care să nu fie în deplină concordanţă cu realitatea şi adevărul. îl cunoştea prea bine ca să mai aibă îndoieli în legătură cu adevărul cuprins în Cuvântul Său.
Dintr-odată, Ioan avu cea mai frumoasă revelaţie a faptului că propriile cuvinte aveau să facă parte din Cuvânt. Strânse sulul la piept cu o dragoste şi o bucurie fără margini.
Succesul la un pas de tine:
Când îţi pui semnătura pe documentele obişnuite, fii sigur că ceea ce spun ele este adevărul şi numai adevărul.