Ioan – râul vieții și pomul vieții

Devoțional zilnic

Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. In mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor. Apocalipsa 22:1,2

Un rău abundent şi curat este un adevărat vis pentru cei mai mulţi locuitori ai planetei. Apa devine din ce în ce mai mult o importantă sursă de îngrijorare. Fie este prea puţină şi nu ajunge, fie este prea multă şi ne pune în pericol bunurile şi viaţa, fie este prea murdară pentru a mai putea fi folosită. Poluată cu toate dejecţiile planetei, apa nu numai că nu mai poate întreţine viaţa, dar a devenit ea însăşi o sursă de ameninţare a vieţii.

Râul vieţii corespunde tuturor nevoilor şi aşteptărilor inimii omeneşti. El este suficient pentru a acoperi toate nevoile, ale tuturor; este în matca dintre cele două maluri pentru a nu pune în pericol viaţa nimănui şi este curat asemenea cristalului pentru a satisface orice exigenţă de puritate. Faptul că râul vieţii se revarsă chiar din tronul lui Dumnezeu este semnificativ, deoarece însuşi Dumnezeu este Cel care oferă această apă binecuvântată. Ea are puterea de a menţine şi a proteja viaţa tuturor celor care beau din ea. Viaţa oferită pe această cale este deplină, fericită şi veşnică.

Pomul vieţii întruneşte toate dorinţele şi gusturile consumatorilor. El acopere întregul necesar de hrană al celor mântuiţi. Varietatea fructelor şi abundenţa lor constituie nu numai un motiv de satisfacţie şi mulţumire personală, ci şi unul dintre motivele de laudă la adresa lui Dumnezeu.

Succesul la un pas de tine:

Hrana şi apa veşnică nu vor fi un scop în sine, ci o sursă de bucurie personală şi recunoştinţă veşnică. Fiorul acesta poate şi trebuie deprins de pe acum.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit