Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău. 1 Ioan 1:2
Avem o adevărată vocaţie a creşterii. Nu putem să nu ne dezvoltăm.
Atunci când nu mai putem să creştem, suferim amarnic. Dumnezeu ne-a dăruit nu numai dorinţa de a creşte, ci şi resursele de vindecare şi regenerare. Viaţa noastră nu este o linie continuă urcătoare, ci mai degrabă una care şerpuieşte. După fiecare urcuş, vine un coborâş şi, tot aşa, viaţa merge înainte.
Scriindu-i lui Gaiu, Ioan doreşte ca toate lucrurile să-i meargă bine, adică să nu aibă surprize neplăcute şi toate să fie sub control. Este o situaţie de dorit şi merită să fie exprimată ca o salutare frăţească. Atunci când lucrurile merg bine, avem prosperitate în toate direcţiile. Acesta era de fapt gândul lui Ioan pentru prezbiterul Gaiu.
Probabil că Ioan era bine informat că sănătatea prietenului său suferise o deteriorare şi acum acesta se afla într-un timp de vindecare şi refacere. De aceea urarea sa de bine face referire în mod expres la îmbunătăţirea stării de sănătate a venerabilului conducător local.
Sănătatea noastră sporeşte în mod natural prin puterea de refacere aşezată în noi de Dumnezeu, dar este responsabilitatea noastră să ajutăm acest proces de vindecare. Stilul nostru de viaţă este unul dintre cei mai importanţi factori de însănătoşire. Acesta cuprinde, pe lângă multe altele, respectul de sine şi grija faţă de propriul trup. Bunăstarea fizică şi spirituală este determinată în mare parte de nivelul de interes şi efort manifestat în acest sens.
Succesul la un pas de tine:
Sănătatea ta poate spori mult mai repede dacă îţi recunoşti şi îţi respecţi limitele şi nevoile!