Ioan – sărbătoare pentru suflet

Devoțional zilnic

În ziua Domnului eram în Duhul. Și am auzit înapoia mea un glas puternic ca sunetul unei trâmbițe. Apocalipsa 1:10

Ziua Domnului este făcută special pentru sufletul omului. Celelalte zile sunt pentru lucru, dar ziua Domnului este pentru suflet. Însuşi Domnul a lucrat şase zile ca să facă lumea, dar în ziua a şaptea S-a odihnit, S-a bucurat şi a rânduit-o ca zi de sărbătoare. Pentru Sine şi pentru omul pe care-l făcuse, Dumnezeu a pus deoparte ziua de odihnă si a sfintit-o.

Munca şi odihna sunt două părţi ale aceleiași rodii și numai împreună alcătuiesc întregul pe care mi l-a dăruit Domnul, să ne folosească şi să ne bucure. Munca fără odihnă este tristă și stearpă, odihna fără muncă este pustie şi goală. Munca întărește casa, iar sărbătoarea o face frumoasă, ca să se adune prietenii şi frații laolaltă şi să se bucure de lucrul bine făcut.

Când trupul se opreşte de la muncă, începe sufletul să umble şi să se bucure. Când braţul se înmoaie de trudă şi se odihneşte la umbră, duhul se întăreşte la soare pentru săptămâna următoare.

Ziua de odihnă este vremea peste care Dumnezeu stăpâneşte altfel decât peste celelalte zile. El a oprit ziua de odihnă pentru Sine, ca să nu putem face noi ce vrem cu ea. De aceea trebuie să facem ce ne spune El. Şi El ne spune să ne gândim că, la început, Dumnezeu a făcut cerul şi pământul şi să nu uităm niciodată acest lucru. El ne spune să-L căutăm în locul de închinare, unde să-I aducem cântare de laudă şi unde să-L ascultăm ce ne spune din Cuvânt. El dorește să ne minunăm de bunătatea Sa şi să povestim altora despre îndurarea Sa. În ziua Domnului, ne prindem frăţeşte de mână, ca să ne simțim mai aproape unii de alţii şi de El.

Succesul la un pas de tine:

Dacă eşti harnic în zilele săptămânii, te poţi bucura de ziua pe care a făcut-o Dumnezeu special pentru odihnă şi închinare.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit