Ioan – semne de biruință

Devoțional zilnic

După aceea, m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini. Apocalipsa 7:9

Ceea ce vede Ioan în continuare este mulţimea cea mare a biruitorilor. Fiind în cer, el are o privire de ansamblu asupra tuturor biruitorilor, de aceea are impresia că nu putea să-i numere nimeni. Marşul lor a fost lung şi anevoios, dar aici pelerinajul lor a luat sfârşit. Durerile şi amărăciunile au rămas în urmă. Ele sunt simple amintiri ale luptei şi necazului celui mare.

Dacă mulţimea biruitorilor stă în picioare înaintea tronului universului, înseamnă că se bucură cu toţii de o demnitate pe care au câştigat-o stând mult timp în genunchi. Altădată nu ar fi îndrăznit nici să-şi ridice ochii spre cer, dar Dumnezeu le-a dăruit demnitatea de a sta acum în picioare. Nu este meritul lor acesta, dar nici nu au primit puterea de a sta în picioare fără luptă, fără sacrificiu şi fără străduinţă personală extremă. Prin puterea lui Dumnezeu, ei s-au împotrivit diavolului şi au devenit biruitori.

Biruitorii stau înaintea lui Dumnezeu pentru că mai întâi au umblat înaintea Sa. Numai drumurile lui Dumnezeu i-au condus înaintea tronului Său. Hainele lor albe au fost primite în dar, pentru că au fost dispuşi să renunţe la cele vechi, murdare şi indecente. De fapt, fără aceste haine albe, ei erau nenorociţi, săraci, orbi şi goi. Numai îndurarea divină le-a redat statutul de învingători şi semnele de biruinţă. Ramurile de finic fac dovada victoriei.

Succesul la un pas de tine:

Înainte de a putea sta în picioare înaintea tronului lui Dumnezeu ca biruitori, mai sunt paşi de făcut în credinţă şi rugăciune.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit