Ioan – trecere și statornicie

Devoțional zilnic

Şi lumea şi pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. 1 Ioan 2:17

Ne ducem viaţa între aspiraţii şi neîmpliniri. Parcă am fi purtaţi între două lumi paralele. Lumea realităţilor imediate ne ameninţă, ne înşală şi ne lasă pustii, în timp ce sufletul nostru aspiră după lumină, dreptate şi pace.

Ioan ne oferă o explicaţie şi ne propune o soluţie. Elementul trecător este sub semnul acestui veac. Lumea este dominată de dorinţe deşarte şi pofte nebune. Rezultatul lăsării în voia lor este vremelnicie şi moarte. De partea cealaltă a sufletului este Soarele neprihănirii, cu vindecarea sub aripile Sale. Interesul pentru voia lui Dumnezeu şi angajamentul faţă de El conduc la viaţă şi statornicie.

Între cele două extreme, noi facem alegerea. Nu putem rămâne multă vreme neutri. Trebuie să fim sau de o parte, sau de cealaltă. Dacă nu-L alegem pe Dumnezeu, am ales implicit lumea. Amânarea este riscantă, pentru că timpul prielnic nu este prea lung. Şi apoi, zăbovirea face ca acuitatea şi vigilenţa spirituală să slăbească. O alegere ratată face ca al doilea eşec să fie mai probabil. Nehotărârea poate fi foarte costisitoare. Indiferenţa şi nepăsarea se pot lesne transforma în ucidere din culpă. Când lucrul acesta se produce, am face orice pentru a mai repara ceva sau a evita urmările extrem de neplăcute. În realitate, se mai pot face puţine lucruri după aceea. Cea mai eficientă este prevenirea. Numai aşa suntem scutiţi de o mulţime de neajunsuri.

În timp ce lumea trece şi duce cu ea tot ce-i aparţine, cei interesaţi de voia lui Dumnezeu îşi pregătesc un viitor şi o nădejde.

Succesul la un pas de tine:

Poţi lua acum decizia de a preţui lucrurile spirituale, pentru ca, între cele două lumi, să te apropii de cele cu valoare veşnică!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit