Ioan – usă în cer

Devoțional zilnic

După aceste lucruri, m-am uitat şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbiţe şi care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!” Apocalipsa 4:1

Ioan era departe de lumea dezlănţuită când a văzut o uşă deschisă în cer şi a auzit chemarea să urce, ca să poată vedea de acolo lucrurile care trebuiau să se întâmple după aceea. Ioan era pe insula Patmos, o fâşie de pământ sterp, binecuvântat însă de prezenţa divină. Din pricina Cuvântului era Ioan acolo. N-a mers de bunăvoie. L-au dus asupritorii ca să piară şi să nu le mai spună de veacul ce va să vină.

A mai văzut şi Iacov poarta cerului. Era şi el tot izgonit şi singur, dar viaţa i s-a umplut de speranţă când a văzut tărâmul ceresc. El şi-a dat seama cât de aproape era cerul de pământ, în timp ce inima sa era aşa de departe de cer. Dumnezeu scurtase această distanţă, deschizându-i mintea şi ochii să-L poată înţelege mai bine. De atunci, Iacov a devenit un alt om.

În timp ce Iacov a rămas doar la capătul scării care duce în cer, Ioan a fost invitat să urce. Iacov văzuse doar pentru sine iureşul îngerilor, în timp ce Ioan trebuia să spună şi să scrie într-o carte cele descoperite. De la înălţimea cerului, lucrurile de pe pământ se văd în perspectivă. Se poate privi mai departe şi se poate vedea în trecut şi în viitor. Fiind în cer mintea lui Ioan putea să lucreze mai bine şi capacitatea sa de pătrundere putea să meargă mai departe. El putea să cuprindă cu mintea mai mult şi putea să ţină minte mai bine. În cer avea să se simtă mai bine şi să dorească din ce în ce mai mult să se mute cu totul acolo.

Succesul la un pas de tine:

Ai nevoie să urci din când în când cu gândul la cer. Poţi vedea lumea mai bine şi îţi poţi face planurile cu mai multă înţelepciune.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit