Ioas

Devoțional zilnice 14 iulie 2018

După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit şi s-au închinat înaintea împăratului. Atunci, împăratul i-a ascultat. Şi au părăsit Casa Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, şi au slujit Astarteelor şi idolilor. Mânia Domnului a venit asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului, pentru că se făcuseră vinovaţi în felul acesta. (2 Cronici 24:17,18)

În urma unei întâmplări mai puțin fericite, Ioas a ajuns să fie încoronat ca împărat al lui Iuda la vârsta de șapte ani. În anii care au urmat după urcarea lui pe tron, Ioas a fost ajutat de Iehoiada, marele-preot care servea în templu la data aceea. Din cauza vârstei fragede, dar și a lipsei de experiență, pare că Iehoiada era acela care lua majoritatea deciziilor în regat.

Cât timp Iehoiada a fost alături de Ioas ca să-l sfătuiască, lucrurile au mers bine în regat și poporul nu s-a dus după dumnezei străini. Însă după moartea marelui-preot, căpeteniile lui Iuda au venit la împărat și i-au întors inima către ce este rău. În scurt timp, Ioas a început să decadă și odată cu el și poporul pe care îl conducea. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Cei care erau la curtea sa au complotat împotriva lui și l-au asasinat.

Poate că ne întrebăm ce s-a întâmplat cu Ioas de a avut o așa cădere după moartea lui Iehoiada. Se pare că Ioas nu a dezvoltat o relație personală cu Dumnezeul de care Iehoiada asculta. El era dependent de sfaturile și călăuzirea lui Iehoiada, iar când acesta nu a mai fost, el nu a știut ce să facă.

Este bine ca la începutul drumului să avem pe cineva care să ne ajute cu sfaturile și experiența sa. Însă lucrul acesta nu ne scutește de a avea propriile experiențe și mai ales propria relație personală cu Dumnezeu. Numai așa vom fi capabili să luăm cele mai bune decizii și să avem parte de succes în lucrarea pe care o avem de făcut.

„Lucrarea pentru timpul acesta este aceea de a-i atrage atenţia fiecărui creştin la lucrarea cea mai importantă care poate să fie îndeplinită. Aceasta este cultivarea viei Domnului. În via aceasta, fiecare om are o parcelă şi un loc pe care i l-a rânduit Domnul. Succesul fiecăruia depinde de relaţia personală cu singurul Conducător divin.” (Solii alese, cartea 1, p. 53)

Andrei Ștefănescu, pastor-asistent, Conferința Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro