Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite! Iona 4:11
Istoria lui Iona continuă să fie o carte de mari lecţii despre Dumnezeu şi preferinţele Sale. Faptul că Dumnezeu Şi-a ales un popor nu înseamnă că nu-I pasă de alte popoare. În acest dialog cu Iona, Dumnezeu afirmă explicit acest principiu.
Ninive era una dintre cele mai crude cetăţi din câte au existat vreodată. În capitala Asiriei se petreceau scene de o violenţă fără seamăn. Totuşi Dumnezeu era interesat de oamenii de acolo şi le-a trimis un cuvânt de chemare la pocăinţă. El le-a vorbit pe limba lor directă şi ameninţătoare. Iona ar fi dorit să evite întoarcerea acestui popor crud şi damnat. Dar Dumnezeu încă mai acorda har cetăţii vărsătoare de sânge. Spre surprinderea neplăcută a lui Iona, cetatea a răspuns apelului lui Dumnezeu şi s-a întors, cel puţin pentru o vreme, de la calea ei cea rea.
Problema lui Iona era că el nu putea avea aceleaşi simţăminte şi atitudini faţă de oamenii din cetatea străină. Pentru el, ei erau nişte duşmani faţă de care nu trebuia ca Dumnezeu să aibă milă. Iar faptul că Dumnezeu o avea îl nemulţumea cumplit. Dumnezeu încercase să-l convingă, folosind o diversitate de metode şi ocazii, dar Iona a rămas neclintit la propria convingere. El considera că este mai bine să fii stabil şi neschimbat, chiar dacă ai adoptat o poziţie greşită, decât să-ţi calci peste convingeri. Când este vorba de oameni şi chiar de animale, Dumnezeu doreşte să avem curajul de a ne reconsidera atitudinile.
Succesul la un pas de tine:
Cu puţină bunăvoinţă ai putea să-ţi schimbi atitudinile greşite faţă de cei din jur!