Ionatan – echilibru și discernământ

Devoțional zilnic 6 aprilie 2019

Şi Ionatan a zis: „Tatăl meu tulbură poporul; vedeţi dar cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puţin din mierea aceasta!” 1 Samuel 14:29

Este uimitor cât de diferit judecau Saul şi Ionatan. În timp ce Saul supunea poporul la restricţii inutile. Ionatan a demonstrat cât de simplă este calea de a-ţi face viaţa frumoasă şi lupta mai uşoară, prin bucuriile simple ale vieţii. Puţină miere într-un moment de maximă încordare, şi ochii se luminează şi fiinţa parcă înfloreşte.

Este evident că Ionatan nu era inconştient atunci când şi-a permis să folosească ceea ce avea la îndemână pentru a-şi împlini nevoia legitimă de hrană. Lumina din ochii săi era un argument la îndemâna oricui despre corectitudinea poziţiei sale. Acum el se simţea liber să aprecieze ca nepotrivită porunca tatălui său.

Conştient că acţiunea nu va rămâne fără urmări, Ionatan nu se îngrijorează câtuşi de puţin de puţin de ceea ce va urma. El face ce trebuie să facă şi aşteaptă calm să vină ceea ce trebuie să vină. Ionatan se încrede în Dumnezeu atunci când face sau nu face un lucru, iar, în privinţa urmărilor, el lasă pe seama lui Dumnezeu să intervină cum va şti El mai bine.

Lucrurile s-au complicat foarte rău şi Saul s-a văzut curând faţă în faţă cu rezultatele propriei exagerări. Ar fi fost momentul să repare greşeala, dar fanatismul său stârnit din senin merge până la capăt. El a poruncit tragerea la sorţi între el şi fiul său. Era modul cel mai arogant de a face publicitate pretinsei sale corectitudini. Dar vai! Câtă falsitate şi lipsă de înţelepciune, în contrast cu echilibrul şi discernământul fiului său!

Succesul la un pas de tine:

Te simţi liber să-ţi exprimi opţiunile atunci când ştii că acest lucru s-ar putea să te coste? Oricum, calea neascultării este mult mai grea, aşa că alege ceea ce este mai bine pentru suflet!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro