Ionatan

Devoțional zilnice

David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi, de atunci, sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el. (1 Samuel 18:1)

Ionatan a asistat cu sufletul la gură la confruntarea dintre David şi Goliat, eveniment care l-a făcut pe Ionatan să înţeleagă sursa puterii lui David. Felul în care David s-a înfăţişat înaintea filisteanului, cuvintele pline curaj „în Numele Domnului” au creat în sufletul lui Ionatan o dispoziţie totală de a fi prietenul lui.

De aici înainte începem să-l vedem pe Ionatan ca pe un om sensibil, un om de cuvânt și un om de sacrificiu. El a crescut la curtea împărătească, dar aici atmosfera nu era tocmai propice unei educaţii spirituale înalte. Formarea lui ca viitor împărat nu era în conformitate cu planul lui Dumnezeu. Tatăl său, Saul, era un om aspru, viclean şi grabnic la mânie. Și totuși, toate acestea n-au influenţat sufletul lui Ionatan spre mândrie, aroganţă, superioritate, îngâmfare şi corupţie.

Prietenia cu David i-a dat echilibru şi motivaţie pentru viaţă. Poziţia pe care o avea în societate nu l-a determinat să-l privească pe David, care aparţinea unei alte clase sociale, mai prejos, ci dimpotrivă, l-a acceptat ca model.

Ionatan a fost un bun mijlocitor pentru prietenul său; el a atras atenţia tatălui său spre moralitatea de care trebuia să dea dovadă: „Să nu păcătuieşti împotriva unui sânge nevinovat” (1 Samuel 19:5).

Ionatan a fost un slujitor devotat în planul lui Dumnezeu; chemat providenţial să fie protectorul lui David, el şi-a îndeplinit cu credincioşie misiunea. Vrăjmaşul a luptat necontenit să distrugă planurile lui Dumnezeu, dar Tatăl ceresc a pregătit, de fiecare dată, oameni credincioşi pentru ca lucrarea Sa să înainteze nestingherit. Şi azi, Dumnezeu are nevoie de „Ionatani” pentru a duce mai departe mesajul salvării.

Copleşitoare este cântarea de jale a lui David pentru prietenul său Ionatan: „Mă doare după tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea; dragostea ta pentru mine era minunată, mai presus de dragostea femeiască” (2 Samuel 1:26)

Ionatan a fost un model, un prototip al dragostei lui Dumnezeu. Iubirea lui a fost o exprimare a dăruirii, a colaborării, a ataşamentului, a perseverenţei. El a renunţat la tronul pământesc pentru a-l câştiga pe cel ceresc. El a înţeles planul lui Dumnezeu şi nu s-a opus; în loc să fie o piedică în calea proiectelor divine, şi-a conjugat viaţa cu istoria mântuirii, spre binele altora.

Şi astăzi Dumnezeu are nevoie de Ionatani – vrei să fii şi tu? Eu – da!

Viorel Unteșu, pastor, Conferința Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit