Iosif – criteriul excelenței

Devoțional zilnice

Şi Faraon a zis slujitorilor săi: ,,Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?” Geneza 41:38

Faraonul s-a convins că sursa de reuşită a vieţii lui Iosif se afla în calităţile sale spirituale. Nu ştim exact ce ştia faraonul despre Duhul lui Dumnezeu, dar el constata cu uşurinţă superioritatea realizărilor lui Iosif, pe care I le atribuia Dumnezeului său. Este posibil ca expresia folosită de faraon să fi fost preluată chiar de la Iosif, care încercase să-i explice de unde vine puterea sa excepţională.

Faraonul putea constata cu uşurinţă că Duhul lui Dumnezeu îi furniza lui Iosif cunoştinţe, informaţii şi date la care un om obişnuit nu avea acces. Era lesne de înţeles că un asemenea om putea lua cele mai eficiente decizii pentru interesul naţional imediat şi pe termen lung. Astfel că Iosif nu avea niciun contracandidat la funcţia de prim-ministru al Egiptului.

Anii care au urmat s-au dovedit extrem de favorabili ţării Egiptului, în ciuda perioadei de secetă prelungită. Această calamitate naturală, cauzată de neputinţa Nilului de a mai asigura recoltele regulate de cereale, s-a transformat într-o strategie de dezvoltare fără precedent pentru statul egiptean şi mai ales pentru casa faraonului. Pe drept cuvânt, egiptenii puteau să-i ridice statuie acestui izbăvitor de neam.

Secretul excelenţei lui Iosif este legat de prezenţa divină în viaţa sa. El cultivase cu grijă această realitate în toate circumstanţele prin care fusese silit să treacă şi a putut constata că Dumnezeu nu l-a lăsat nici la bine, nici la rău. Este plăcut să constatăm că şi faraonul a făcut această descoperire, pe care a transformat-o într-un criteriu sigur de selecţie.

Succesul la un pas de tine:

Ce loc ocupă principiile divine în ierarhia valorilor tale personale? Lumea are şi astăzi nevoie de oameni ca Iosif. Poţi fi unul dintre ei!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit