Era un sfetnic al Soborului, numit Iosifi om bun şi evlavios, care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu. Luca 23:50,51
Galeria ucenicilor de onoare continuă cu un consilier din adunarea legiuitoare a iudeilor. Iosif din Arimateea era recunoscut pentru caracterul său ales şi pentru speranţa sa nedisimulată în venirea lui Mesia şi în aşezarea împărăţiei mesianice. El nu participase la sfatul de condamnare la moarte a lui Isus şi se simţea liber să acţioneze potrivit convingerilor sale.
Iosif din Arimateea era un credincios efectiv şi un ucenic particular al lui Isus care şi-a descoperit dintr-odată rolul. Beneficiind de mijloace şi poziţie socială corespunzătoare, el şi-a asumat responsabilitatea îngropării lui Isus. Era o diferenţă capitală între el şi ceilalţi membri ai sinodului. Ei au hotărât şi au determinat moartea lui Hristos. El a aranjat pe cheltuiala sa îngroparea Lui. Diferenţa de calitate era evidentă.
Multă vreme, Iosif din Arimateea a admirat în taină evoluţia personală şi demersul lucrării publice a Mântuitorului. El şi-a luat timp suficient să contemple şi să mediteze asupra împărăţiei lui Dumnezeu. El aduna în taină elementele şi a reuşit să constituie un ansamblu de convingeri. Toate detaliile conduceau la aceeaşi concluzie: făgăduinţa de veacuri a lui Israel se împlinea sub ochii săi.
Este posibil ca şi pentru Iosif din Arimateea moartea subită a lui Mesia să fi creat un moment de surpriză şi derută. Nu aşa se aştepta el să se sfârşească lucrurile. Dar acum, că învăţătorul era mort, trebuia ca cineva să intervină pentru a împlini cele de trebuinţă. El a avut revelaţia rolului personal şi nu a întârziat să acţioneze în consecinţă.
Succesul la un pas de tine:
Continuă să contempli subiecte de natură spirituală, dar când soseşte momentul acţiunii, intră în scenă.