Iosif, un domn creștin

Devoțional zilnice 10 noiembrie 2018

Domnul a fost cu losif şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai-marelui temniţei.” (Geneza 39:21)

Iosif a considerat vânzarea sa în Egipt drept cel mai mare dezastru ce a putut cădea asupra lui, dar a văzut necesitatea de a se încrede în Dumnezeu aşa cum nu s-a încrezut niciodată pe vremea când era ocrotit de iubirea tatălui său. Iosif L-a adus pe Dumnezeu cu el în Egipt, şi faptul acesta s-a văzut clar prin comportamentul său optimist în mijlocul necazului. După cum chivotul lui Dumnezeu i-a adus odihnă şi prosperitate lui Israel, tot aşa acest tânăr iubitor şi temător de Dumnezeu a adus o binecuvântare în Egipt. Aceasta s-a manifestat într-un mod atât de semnificativ, încât Potifar, în casa căruia slujea, a pus toate binecuvântările sale pe seama acestui sclav cumpărat. (Youth’s Instructor, 11 martie 1897)

Religia lui losif i-a făcut temperamentul plăcut, iar compasiunea faţă de fiinţele omeneşti – caldă şi puternică, în ciuda tuturor încercărilor sale. Sunt şi unii care, dacă simt că nu sunt folosiţi în mod corespunzător, devin irascibili, ingraţi, ursuzi şi nebinevoitori în cuvinte şi comportament. Ei cad descurajaţi şi sunt plini de ură. Dar losif era un creştin. Imediat ce a intrat în viaţa sa de detenţie, a transpus în tot ceea ce făcea toată strălucirea principiilor sale creştine; a început să se facă de folos altora. A pătruns în necazurile celor care erau închişi cu el. El era prietenos pentru că era un adevărat gentleman creştin. Dumnezeu îl pregătea, prin această disciplinare, pentru o poziţie de mare responsabilitate, onoare şi utilitate, iar el era dispus să înveţe. S-a supus cu plăcere lecţiilor pe care Domnul dorea ca el să le înveţe. A învăţat să poarte un jug din tinereţe. A învăţat să conducă învăţând mai întâi el însuşi să fie supus. (…)

Rolul jucat de losif în perioada petrecută de el în închisoarea întunecoasă a fost elementul care, în cele din urmă, l-a ridicat la prosperitate şi onoare. A fost planul lui Dumnezeu ca el să obţină o experienţă prin ispitiri, adversitate şi greutăţi, care să-l pregătească pentru a ocupa o poziţie înaltă, losif şi-a dus religia cu el pretutindeni şi acesta a fost secretul fidelităţii sale de neclintit. (CBAZŞ, vol. 1, p. 1097)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro