Iov aducea jertfe pentru copiii săi

Devoțional zilnice 8 septembrie 2018

Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere-de-tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă. (Iov 1:5)

Sunt două căi de a proceda cu copiii, căi care diferă foarte mult în principii şi în rezultate. Credincioşia şi iubirea unite cu înţelepciunea şi fermitatea, în armonie cu învăţăturile din Cuvântul lui Dumnezeu, vor aduce fericire în viaţa aceasta şi în cea viitoare. Neglijarea datoriei, îngăduinţa nechibzuită, nereprimarea sau necorectarea nebuniilor tinereţii vor avea ca rezultat nefericirea şi ruina finală a copiilor şi dezamăgirea şi suferinţa părinţilor. (…)

Este bine pentru părinţi să înveţe de la omul din Uţ lecţia fermităţii şi a devoţiunii. Iov nu-şi neglija datoria faţă de cei din afara familiei lui; era binevoitor, amabil şi atent faţă de interesele altora, dar, în acelaşi timp, lucra cu sârguinţă pentru mântuirea propriei familii. Când fiii şi fiicele lui dădeau ospeţe, tremura ca nu cumva el să-L fi supărat pe Dumnezeu. Ca preot credincios al familiei, el aducea jertfe pentru fiecare dintre ei. El cunoştea caracterul ofensator al păcatului şi gândul că fiii săi ar putea uita cerinţele divine l-a îndreptat spre Dumnezeu, ca să mijlocească pentru ei. (Review and Herald, 30 august 1881)

El (Dumnezeu) doreşte să vadă strâns laolaltă din familiile poporului nostru un grup mare de tineri care, datorită influenţei sfinte din căminele lor, şi-au predat inimile Lui şi pornesc să-l aducă cea mai înaltă slujire a vieţii lor. Călăuziţi şi instruiţi de învăţătura sfântă din cămin, de influenţa altarului familial de dimineaţă şi seară, de exemplul statornic al unor părinţi care-L iubesc pe Dumnezeu şi se tem de El, ei au învăţat să se supună lui Dumnezeu ca învăţător al lor şi sunt pregătiţi să-l aducă o slujire plăcută ca fii şi fiice credincioase. Aceşti tineri sunt pregătiţi să exemplifice înaintea lumii puterea şi harul lui Hristos. (Îndrumarea copilului, p. 559)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro