Şi a zis; „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului!” Iov 1:21
Iov nu avea cum să-şi dea seama de semnificaţia nenorocirilor care au venit peste el. El sesiza o duşmănie oarbă care încerca să-l copleşească, dar nu ştia cine este în spatele ei. Ceea ce îl chinuia mai rău era tocmai această confuzie care îl îngropa de viu printre propriile ruine.
Dar Iov era încă un bărbat puternic şi încerca să supravieţuiască emoţional. Experienţele trecutului l-au învăţat că lucrurile au totuşi un capăt, pe care trebuie să-l aştepţi cu răbdare şi va veni. El nu reuşea să vadă luminiţa de la capătul tunelului, dar ştia că undeva în faţă se va zări cândva o geană de lumină salvatoare.
Până când avea să înţeleagă mai bine de ce i se întâmplau tocmai lui acele lucruri. Iov a încercat să recapituleze datele pe care le avea la îndemână. Raţionamentul său era simplu, dar puternic. El ştia că la naştere era gol şi că la moarte nu va putea să ia cu el nimic. Repetând acest adevăr. Iov simţea că măcar unele lucruri erau clare şi deocamdată se mulţumea cu ceea ce îi era clar.
Un al doilea lucru de care era conştient şi sigur era suveranitatea lui Dumnezeu, care dă şi ia după buna Sa plăcere. El este suveran şi nu I se poate cere socoteală. Ajungând în acest punct, Iov simţea deja o anumită siguranţă şi uşurare. Începuse să-l cuprindă o dulce resemnare. Parcă se simţea oarecum împăcat cu soarta. Făcuse tot ce se putea face, şi acum, stând în faţa implacabilului, nu mai avea nimic de făcut decât să aştepte.
Succesul la un pas de tine:
Viaţa va fi uneori mai dură de cum eşti obişnuit să o accepţi. Nu recurge la întrebări fără răspuns. Recapitulează lucrurile simple pe care le poţi înţelege şi accepta. Mâine va fi altfel.