Irod – întrebări fără răspuns

Devoțional zilnic

I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic. Luca 23:9

Hristos nu a răspuns la toate întrebările care I s-au pus, nici când era liber şi nici când se afla sub ameninţarea cu moartea. El a ales uneori să tacă. În prorocia din Isaia 53, Mesia era prezentat ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută în faţa celor ce o tund.

Probabil că Irod a fost mirat de comportamentul ciudat al Acestui condamnat, dar întrebările sale nu se calificau pentru a primi un răspuns. Mintea lui Irod nu era pregătită pentru un dialog folositor sau aducător de lumină. Întrebările sale erau mai degrabă izvorâte dintr-o curiozitate vinovată decât din dorinţa de a afla adevărul.

În dialogul dintre Dumnezeu şi om, intervin adesea sincope în care Dumnezeu tace şi aşteaptă. Tăcerea Sa poate fi un semn al neplăcerii şi dezacordului în ce priveşte cursul actual al lucrurilor. Alteori tăcerea Sa este un răspuns negativ la cererile noastre.

Dacă întrebările noastre intră în categoria celor despre care Pavel îi scria lui Timotei ca fiind întrebări nebune, nu este de mirare că Dumnezeu nu ne răspunde, din moment ce oamenii Săi nu se califică pentru acest lucru.

Evanghelistul Luca este explicit atunci când spune că Irod şi ostaşii săi s-au purtat cu dispreţ faţă de Isus din Nazaret şi L-au umilit în mod josnic. În aceste condiţii, răspunsurile Mântuitorului la întrebările lui Irod nu ar fi avut niciun alt sens decât ca nişte mărgăritare înaintea porcilor. În consecinţă, Hristos a ales tăcerea, pentru că acum ea era de aur. Acest comportament a adăugat o măsură de demnitate şi măreţie vieţii Sale de excepţie.

Succesul la un pas de tine:

Uneori tăcerea este de aur, alteori vorbirea este de aur. Este important discernământul de a face deosebirea între cele două.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit