Irod – păcat fundamental

Devoțional zilnic 19 octombrie 2019

Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi. Fapte 12:23

Există lucruri care I se cuvin numai lui Dumnezeu. Folosirea lor în alte scopuri reprezintă un păcat grav. Uneori păcatele grave sunt pedepsite pe loc pentru a servi de învăţătură. Adoraţia şi slava sunt două astfel de lucruri care I se cuvin numai lui Dumnezeu.

Irod era îmbrăcat cu toate hainele sale de gală şi vorbea poporului. Purtat pe la şcolile vremii. Irod stăpânea foarte bine arta oratoriei. Poziţia sa publică îi crea un anumit avantaj şi curând a început să favorizeze dezvoltarea cultului personalităţii. Acest lucru era la modă, din moment ce împăraţii de la Roma practicau fără nicio jenă cultul împăratului.

În toiul discursului lui Irod, cineva a avut ideea să-l aclame ca dumnezeu. Poporul a observat că vorbitorul agrea această ovaţie, aşa că mulţimea adunată i-a adus omagii peste omagii. Irod se afla în delir la auzul cuvintelor de preamărire ale mulţimii extaziate de propria inovaţie. Nu a trecut mult, şi lucrurile au început să depăşească măsura. Irod era cu adevărat într-o postură inadmisibilă.

Şi atunci s-a produs dezastrul. Vorbitorul s-a oprit brusc, s-a schimbat la faţă şi a început să dea semne că are nevoie de ajutor. Cei apropiaţi I-au înconjurat şi l-au scos repede pe braţe, în văzul mulţimii rămase fără glas. Curând s-a răspândit vestea că Irod s-a stins din viaţă lovit de o molimă misterioasă. Nimeni nu ştia exact cum se chema acea suferinţă, doar că trupul i-a fost invadat de viermi, care l-au devorat de viu, pur şi simplu, sub privirile neputincioase ale admiratorilor şi doctorilor săi.

Succesul la un pas de tine:

Lucrurile cuvenite lui Dumnezeu nu le pot fi atribuite oamenilor. Adoraţia şi slava sunt rezervate pentru El. Recunoaşte acest lucru şi dă-I lui Dumnezeu ce I se cuvine!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro