Ispășire prin sângele lui Hristos

Devoțional zilnice 8 august 2018

Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea. (Romani 5:11)

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că Acela care Şi-a vărsat sângele pentru noi trăieşte, trăieşte ca să mijlocească pentru fiecare suflet care îl primeşte. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” Sângele lui Isus Hristos ne curăţeşte de orice păcat… Avem nevoie să păstrăm întotdeauna înaintea noastră eficienţa sângelui lui Isus. Acest sânge, care curăţă viaţa şi o susţine, dacă este însuşit prin credinţă vie, este speranţa noastră. Trebuie să creştem în aprecierea valorii lui inestimabile, căci el vorbeşte pentru noi numai dacă revendicăm, prin credinţă, meritul lui, păstrând conştiinţa curată şi în pace cu Dumnezeu. Acesta este reprezentat ca fiind sângele iertător, legat inseparabil de învierea şi viaţa Răscumpărătorului nostru, ilustrat de râul care curge neoprit de la tronul lui Dumnezeu, de apa râului vieţii. (Letter 87, 1894)

Simbolul minunat al păsării vii înmuiate în sângele păsării sacrificate şi apoi lăsată liberă să se bucure de viaţă (Leviticul 14:4-8) constituie pentru noi simbolul ispăşirii. În el se împletesc viaţa şi moartea, înfăţişându-i căutătorului după adevăr şi după comoara ascunsă unirea sângelui iertător cu învierea şi viaţa Răscumpărătorului nostru. Pasărea era sacrificată în apă vie; această apă curgătoare era un simbol al eficienţei sângelui continuu curgător şi continuu curăţitor al lui Hristos, Mielul înjunghiat de la întemeierea lumii. (…)

Noi trebuie să avem cale liberă la sângele ispăşitor al lui Hristos. Acesta trebuie să fie pentru noi cel mai preţios privilegiu, cea mai mare binecuvântare din câte au fost date vreodată omului păcătos. (…) Cât de adânc, cât de larg şi de inepuizabil este acest râu! Pentru fiecare suflet ce însetează după neprihănire există speranţă, există odihnă, există influenţa dătătoare de viaţă a Duhului Sfânt şi apoi umblarea sfântă, fericită, paşnică cu Hristos şi comuniunea preţioasă cu El. (CBAZŞ, vol. 1, p. 1111)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro