Isus îi iubește pe cei nevrednici

DEVOTIONAL EXPLO 23 februarie 2018

Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. – Romani 5:8

William W. Prescott (1855–1944) a fost un educator, editor şi administrator influent, care a ajutat la modelarea sistemului educaţional adventist. În General Conference Daily Bulletin din 23 februarie 1893, Prescott spunea că „toată doctrina noastră îşi are baza într-o cunoaştere adecvată a Evangheliei şi reiese din credinţa în Isus Hristos ca Mântuitor personal viu”. În broşura lui intitulată Victory in Christ (nedatată), el ne-a lăsat următoarea afirmaţie pătrunzătoare: „Acest lucru îmi atinge inima. Întotdeauna mi-a fost uşor să cred că Dumnezeu iubeşte lumea şi că Isus Îşi iubeşte biserica, dar niciodată nu puteam găsi un motiv pentru care El m-ar iubi pe mine. Până acum am descoperit că nu are niciun motiv. Explicaţia este destul de simplă când privesc la El, şi nu la mine. El este dragoste. Dragostea este chiar miezul fiinţei Lui. Dragostea este viaţa Lui. Dragostea este atmosfera în care El trăieşte. El iubeşte pentru că trăieşte. Dragostea Lui nu îi caută pe cei vrednici, ci pe cei nevrednici. De aceea El ne iubeşte.”

„Isus Se raportează la noi individual. Inima Lui este suficient de mare, dragostea Lui este destul de mare, cunoştinţa Lui este destul de cuprinzătoare pentru a atinge personal pe fiecare. El mă cunoaşte pe nume, la fel cum El cheamă pe nume stelele infinite în număr. El cunoaşte experienţele mele. El simte împreună cu mine în încercările şi ispitele mele.

El mă iubeşte ca şi cum aş fi singurul pe care să îl iubească. Lui îi pasă de mine de parcă nu ar trebui să îi pese de nimeni altcineva. Pot să Îi vorbesc despre problemele mele şi El ascultă de parcă eu aş fi singurul care vine la El pentru ajutor. […]

„În fiecare dimineaţă aleg să accept dragostea Lui. În fiecare dimineaţă aleg să iubesc şi să lucrez pentru El. În fiecare dimineaţă Îi spun: «Dragostea Ta m-a găsit şi m-a atras, iar eu sunt al Tău.» Sunt liber să Îl părăsesc în orice clipă, dar sunt ţinut de nişte legături care nu mă supără – corzile catifelate ale dragostei. Nu îmi doresc să merg acolo unde El nu poate merge cu mine. Nu îmi doresc să fac niciun lucru la care nu pot coopera cu El. El mă conduce cu toiagul dragostei şi în cea mai strânsă
legătură cu El găsesc bucuria şi dulceaţa vieţii.”

„Tu ştii că El te iubeşte? Pierzi cel mai bun lucru din viaţă dacă în inima ta nu sălăşluieşte dragostea Lui.”

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro