Isus – în casa Tatălui

Devoțional zilnic 17 iulie 2019

El le-a zis:„De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” Luca 2:49

Când a urcat la Ierusalim la vârsta de doisprezece ani, Isus era foarte doritor să vadă ce se petrecea la templu. A fost deosebit de impresionat de ceea ce a descoperit. În ciuda rutinei şi a denaturărilor survenite de-a lungul timpului, ceremoniile de acolo încă mai purtau semnificaţia originală, aşa cum fusese poruncită de Dumnezeu lui Moise.

În fiecare jertfa care era adusă. El a început să discearnă ceva care avea legătură cu propria Sa viaţă. Isus începea să-Şi identifice puţin câte puţin misiunea mesianică. În timp ce privea tăcut şi cu ochii mari scenele pline de dramatism ale planului de mântuire, ilustrate în ceremoniile sacre, nimeni nu ştia ce se petrecea în sufletul Său. Ceea ce a fost şi mai dureros, propriii Săi părinţi îl uitaseră şi se întorseseră spre casă fără să sesizeze lipsa Lui.

În tot timpul când Iosif şi Maria L-au căutat, Isus S-a aflat în mijlocul preoţilor şi al bătrânilor învăţători, pe care îi întreba o mulţime de lucruri despre importanţa şi rostul celor ce se petreceau acolo. Toţi erau uimiţi de profunzimea şi claritatea întrebărilor şi de ascuţimea de minte cu care Isus făcea faţă discuţiilor.

Încetul cu încetul, Isus începea să Se simtă acasă în acel univers al simbolurilor sfinte. Nu este de mirare că la întrebarea părinţilor Săi, care L-au găsit în templu. El a dat o replică scurtă: „Oare nu trebuia să fiu în casa Tatălui Meu?” Acolo Hristos era acasă.

Succesul la un pas de tine:

Un studiu atent al lucrurilor şi lucrărilor din templu te poate face să te simţi acasă. Răsplătită îţi va fi zăbovirea acolo!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro