Isus – reformă în Templu

Devoțional zilnic 27 iulie 2019

Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie.” Ioan 2:16

La vârsta de doisprezece ani, Hristos Se simţea deja confortabil în casa Tatălui Său, în templu. Acolo Se putea identifica pe Sine cu fiecare serviciu şi simbol care erau prezentate.

Când a revenit în templu, la începutul lucrării Sale publice, Hristos a găsit o atmosferă improprie împlinirii scopurilor sfinte. În această situaţie. El a procedat la o reformă. Le-a cerut negustorilor care-şi desfăşurau activitatea în incinta templului să-şi înceteze activitatea şi să elibereze locul. Acela trebuia să fie un spaţiu prielnic meditaţiei şi închinării, iar agitaţia comercială, specifică vânzării animalelor de jertfă şi schimbării banilor, alterase grav atmosfera de închinare.

Cei care veneau la templu să se închine se trezeau dintr-odată într-o piaţă aglomerată şi îngustă, în care fiecare încerca să-şi mărească profitul din vânzări şi schimb. Un asemenea lucru nu ar fi trebuit permis de conducerea superioară a templului, dar se pare că şi aceasta era interesată de comerţul care se desfăşura acolo. Interesul personal al conducătorilor era bine împlinit prin activităţile comerciale din zonă.

Hristos a considerat că era de datoria Sa să intervină, aşa că a făcut ordine imediat. Nu s-a găsit nimeni care să se împotrivească acestei lucrări, pentru că ceea ce le cerea Mântuitorul era o chestiune de bun-simţ. Orice minte sănătoasă putea aprecia că foiala egoistă de pe holurile templului era un lucru nepotrivit pentru un asemenea loc. Discuţiile cu iudeii care s-au stârnit de la acest incident I-au permis lui Hristos să le transmită unele dintre cele mai importante adevăruri despre Sine şi misiunea Sa.

Succesul la un pas de tine:

Există uneori lucruri de bun-simţ pe care nu îndrăzneşte nimeni să le pună la punct. Poate că intervenţia ta ar putea îndrepta lucrurile.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro