Devoțional zilnic

Isus – rugăciune în singurătate

A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo. Marcu 1:35

Secretul puterii şi reuşitei Mântuitorului se afla în viaţa Sa de rugăciune. Programul regulat de închinare personală se desfăşura în afara orelor de muncă zilnică. Este adevărat că acest lucru avea şi unele inconveniente, dar erau şi o serie de avantaje.

Un prim lucru pe care l-ar fi putut reclama cineva ar fi fost lipsa de odihnă suficientă. Dar învăţătorul nu făcea niciun fel de abuz, folosind orele de noapte sau dimineaţa devreme pentru a sta de vorbă cu Tatăl Său. El dormea atât cât avea nevoie, dar folosea orice moment de singurătate pentru a Se reconecta la Dumnezeu. Când începea programul zilei, El era totdeauna proaspăt, bine-dispus şi disponibil pentru tot ce trebuia făcut. E adevărat, uneori a suferit de oboseală şi surmenaj, dar motivul nu era obiceiul Său regulat de meditaţie şi rugăciune.

Avantajele acestui obicei sunt evidente. Liniştea nopţii era cel mai bun mediu de adunare a gândurilor şi de evaluare a situaţiilor. Judecata Sa nu era întreruptă de nimic, iar firul gândirii se putea desfăşura fără distragerea atenţiei. El Se concentra fără oprelişti să audă şi să înţeleagă glasul şi voinţa Tatălui care îi vorbea. Apoi, farmecul acela inconfun-dabil al zorilor era un spectacol de lumină şi culoare care forma un mediu excepţional de adoraţie şi laudă, un bun mod de a reprezenta măreţia locurilor Sale cereşti. În întunericul nopţii şi în împărăţia zorilor, Mântuitorul Se simţea acasă şi în prezenţa Tatălui. Nimic nu putea împiedica dulcea armonie cerească dintre Ei.

Succesul la un pas de tine:

În orice moment al zilei te poţi ruga, dar în momentele speciale efectul asupra sufletului este remarcabil. Dimineaţa devreme este ideală pentru meditaţie şi rugăciune.