Isus – rugăciune în singurătate

Devoțional zilnic

A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo. Marcu 1:35

Secretul puterii şi reuşitei Mântuitorului se afla în viaţa Sa de rugăciune. Programul regulat de închinare personală se desfăşura în afara orelor de muncă zilnică. Este adevărat că acest lucru avea şi unele inconveniente, dar erau şi o serie de avantaje.

Un prim lucru pe care l-ar fi putut reclama cineva ar fi fost lipsa de odihnă suficientă. Dar învăţătorul nu făcea niciun fel de abuz, folosind orele de noapte sau dimineaţa devreme pentru a sta de vorbă cu Tatăl Său. El dormea atât cât avea nevoie, dar folosea orice moment de singurătate pentru a Se reconecta la Dumnezeu. Când începea programul zilei, El era totdeauna proaspăt, bine-dispus şi disponibil pentru tot ce trebuia făcut. E adevărat, uneori a suferit de oboseală şi surmenaj, dar motivul nu era obiceiul Său regulat de meditaţie şi rugăciune.

Avantajele acestui obicei sunt evidente. Liniştea nopţii era cel mai bun mediu de adunare a gândurilor şi de evaluare a situaţiilor. Judecata Sa nu era întreruptă de nimic, iar firul gândirii se putea desfăşura fără distragerea atenţiei. El Se concentra fără oprelişti să audă şi să înţeleagă glasul şi voinţa Tatălui care îi vorbea. Apoi, farmecul acela inconfun-dabil al zorilor era un spectacol de lumină şi culoare care forma un mediu excepţional de adoraţie şi laudă, un bun mod de a reprezenta măreţia locurilor Sale cereşti. În întunericul nopţii şi în împărăţia zorilor, Mântuitorul Se simţea acasă şi în prezenţa Tatălui. Nimic nu putea împiedica dulcea armonie cerească dintre Ei.

Succesul la un pas de tine:

În orice moment al zilei te poţi ruga, dar în momentele speciale efectul asupra sufletului este remarcabil. Dimineaţa devreme este ideală pentru meditaţie şi rugăciune.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit