Isus şi cartea Apocalipsa

Studiu majori

Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. (Apocalipsa 3:21, VDCC)

Chiar şi la o citire rapidă a Noului Testament, putem remarca o realitate fundamentală: Noul Testament este legat în mod direct de Vechiul Testament. Evangheliile şi epistolele fie fac referire la evenimente din Vechiul Testament, fie citează direct sau indirect din el. De asemenea, Isus, când a vorbit despre El şi despre lucrarea Sa, a subliniat că trebuiau să se împlinească Scripturile (vezi Matei 26:54,56; Marcu 14:49; Ioan 13:18; 17:12).

Lucrul acesta este valabil şi cu privire la cartea Apocalipsa. Nu o putem înţelege dacă nu cunoaştem Vechiul Testament, în special cartea lui Daniel. De aceea le studiem de obicei împreună.

Un aspect deloc de neglijat este acela că referinţele la Vechiul Testament din cartea Apocalipsa, luate împreună cu restul cărţii, ni-L descoperă pe Isus. Tema ei principală este Isus, cine este El, ce a făcut El pentru poporul Său şi ce va face El pentru noi în timpul sfârşitului. De aceea, dacă vom respecta tema ei, orice discuţie despre evenimentele din zilele finale Îl va avea în prim-plan pe El. În studiul de săptămâna aceasta, vom vedea cum ni-L prezintă cartea Apocalipsa.

21 aprilie – Ziua Libertății religioase

BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Ioan 3–9

  1. Despre cine scrie Ioan că mărturisește ce a văzut și auzit, și totuși nimeni nu primește mărturia lui?
  2. De ce se spune că Isus nu voia să stea în Iudeea?
  3. Cine a(u) afirmat că din Galileea nu s-a ridicat niciun proroc?
  4. Ce motivație avea la bază hotărârea iudeilor de a exclude pe cineva din sinagogă?

Istoria mântuirii, cap. 8

  1. Ce lucru mișcător au făcut animalele expuse intemperiilor potopului?

Post-ul Isus şi cartea Apocalipsa apare prima dată în Studiu Biblic.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit