Isus – taxă supranaturală

Devoțional zilnic 19 august 2019

Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi; deschide-i gura, şi vei găsi în ea o rublă pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine. Matei 17:27

Uneori facem afirmaţii incorecte, din dorinţa de a corespunde aşteptărilor celor care ne chestionează. Judecata sănătoasă şi argumentele se dovedesc mai puţin importante decât presiunea creată de reproşurile celor din jur. În dorinţa noastră de a ieşi din starea de tensiune, ne prezentăm pe noi înşine într-o lumină favorabilă de moment, neglijând implicaţiile ulterioare ale unei asemenea poziţii.

Într-o zi, oficialii templului au dorit să-l şicaneze pe Petru cu neplata taxelor cuvenite. Pentru a ieşi cu obrazul curat, Petru a spus o minciună, afirmând că Mântuitorul este la zi cu acest fel de datorii, în realitate, lucrurile erau cu totul diferite. Isus Hristos nu Se simţea obligat să plătească acele dări. Acest lucru nu însemna nici desconsi-deraţie şi nici neglijenţă faţă de casa Tatălui Său. Tocmai Se arătase foarte interesat de calitatea ambianţei din locul de închinare şi a făcut o reformă în templu. Însă dinspre partea dărilor, El considera că acest lucru nu era prescris Fiului.

Întâlnindu-se cu Mântuitorul, Petru a primit misiunea să repare greşeala şi să prindă un peşte care avea în gură exact plata promisă celor de la templu. Indurarea divină a recurs la o minune pentru a-l scoate pe Petru din încurcătură. Altă dată ucenicul avea să cugete mai bine înainte de a face o promisiune pripită.

Este mult mai demn a prezenta argumentele şi poziţia personală, oricât ar fi acestea de nepopulare, decât de a prezenta faptele într-o lumină favorabilă, spunând o minciună.

Succesul la un pas de tine:

Sub presiunea opiniei publice, mai bine fii tu însuţi decât să spui lucruri care trebuie apoi reparate cu mare cheltuială şi bătaie de cap.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro