Iubește-ți vrăjmașii

Devoțional zilnice

Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc. – Matei 5:44

Cea mai provocatoare componentă a practicii religioase este porunca radicală a lui Hristos de a ne iubi vrăjmașii, așa cum o găsim în Matei 5:43-48. În acest pasaj, Hristos recunoaște că tendinţa noastră naturală este să-i iubim pe cei ce ne iubesc și să-i urâm pe cei ce ne urăsc. Dar acest fel de comportament poate avea consecinţe dezastruoase. Dacă nu ne iubim vrăjmașii, vom ajunge cu siguranţă ca în cele din urmă să-i urâm, iar urându-i ne vom otrăvi singuri.

Martin Luther King Jr. ne avertizează cu privire la acest pericol în faimoasa lui predică: „Iubind vrăjmașii”, rostită în Biserica Baptistă Dexter Avenue, din Montgomery, Alabama, pe 17 noiembrie 1957. El spunea astfel: „Ura distruge chiar structura personalităţii celui care urăște. […] Oricând, ura este un cancer care roade la centrul vital al vieţii și existenţei tale. Este ca un acid coroziv care mănâncă miezul cel mai bun și obiec-tivele vieţii tale. De aceea spune Isus să iubim, pentru că ura distruge atât pe cel care urăște, cât și pe cel urât.”

Trăim într-o lume în care „toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi” (2 Timotei 3:12). Cel mai mare vrăjmaș poate să fie din lumea exterioară (Ioan 15:18-25) sau chiar foarte aproape de tine, trăind sub acelaşi acoperiș (Matei 10:34-36), sau chiar dormind cu tine în acelaşi pat. Întrebarea nu este atât de mult cine este acea persoană, unde locuiește ea sau cum te-a rănit. Întrebarea adevărată este cum ai gestionat tu situaţia. Ai răspuns cu ură otrăvitoare sau cu dragoste vindecătoare?

Urându-i pe alţii demonstrezi că ești o victimă a comportamentului lor abuziv, iubindu-i, demonstrezi că ai controlul asupra circumstanţelor. Iubindu-ţi vrăjmașii, vei ajunge nu doar să-i iubești pe ei, ci și pe tine însuţi (Matei 22:39), dând dovadă că ești un fiu sau o fiică a Tatălui tău ceresc (Matei 5:44-45). Cât de diferită ar fi lumea noastră – inclusiv locul nostru de muncă, clasa noastră, cercurile noastre sociale, căminele noastre sau chiar căsniciile noastre – dacă am ierta mai mult și am acuza mai puţin, dacă am iubi mai mult și am aștepta mai puţin să fim iubiţi. Tu poţi face lumea un loc mai bun, semănând seminţele iubirii în jurul tău!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit