Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos! – Galateni 6:2
Am cunoscut-o pe Michelle în anii de colegiu. Ne ajutam una pe cealaltă la cursuri, învăţam împreună pentru examene şi beam ocazional un latte în pauză. Eram conştiente că prietenia noastră era un dar de la Dumnezeu. Şi era intr-adevăr un dar, doar că Dumnezeu avea în plan să ne consolideze relaţia prin nişte încercări.
În ultimul an de colegiu, m-am despărţit de prietenul meu, deoarece am simţit că Dumnezeu avea în plan ceva mai bun pentru mine. La scurt timp după aceea, am primit un telefon de la Michelle.
– Trec pe Ia tine să te iau cu maşina. Cred că ne-ar prinde bine o ieşire în oraş! Eu eram demoralizată şi nu mă aşteptam să-mi prindă bine, dar mi-am impus să merg cu ea. Şi chiar m-am înveselit! Invitaţia ei a devenit un punct de cotitură în relaţia mea cu Dumnezeu. M-am simţit acceptată de una dintre fiicele Lui şi am găsit resurse să apelez la Tatăl meu ceresc pentru vindecare.
Nu a trecut mult şi a venit rândul meu să-i port povara. Plănuisem să ieşim în weekend la o pizza. Pe drumul către restaurant, Michelle a fost implicată într-un accident. Conducând exact în spatele ei, m-am cutremurat când am văzut cum maşina ei roşie lucioasă s-a ciocnit cu altă maşină. Am tras repede pe dreapta şi am alergat spre ea ca să-i fiu aproape. Deşi zdruncinate sufleteşte, ne-am bucurat că nici ea şi nici celălalt şofer nu păţiseră nimic. În seara aceea, am citit împreună Romani 8:28: „Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.”
Fie că suntem studente, fie că lucrăm sau creştem copii, Domnul ne scoate în cale femei săritoare, dornice să împartă povara cu noi. Prieteniile frumoase şi lipsite de griji îşi au şi ele locul lor în viaţă. Totuşi prietenia prinde rădăcini abia atunci când bem împreună paharul suferinţei. Niciuna dintre noi nu poate evita problemele şi necazurile. Când urmăm exemplul Domnului Hristos şi îi iubim pe prietenii noştri în orice situaţie, îi suntem plăcute lui Dumnezeu. După cum El a urcat pe cruce şi a murit pentru noi ca să ne arate că ne iubeşte, şi noi trebuie să fim gata să-i iubim pe alţii în greutăţi.
Doamne scump, Îţi mulţumim pentru femeile pe care am avut onoarea să le cunoaştem. Recunoaştem că Tu eşti Dătătorul prieteniei. Dă-ne puterea de a le sluji cu dragoste prietenelor noastre atunci când au nevoie. Amin!
Bronwyn Worthington