Iubirea trebuie și rostită

Devoțional zilnic 31 martie 2018

Sincer să fiu, uneori nu prea îmi place faptul că Dumnezeu mă cunoaște așa de bine. Nu vreau să te șochez, dar am zile în care aș prefera să stau mai ascuns, să nu vorbesc cu nimeni și mai ales să nu fiu întrebat de starea sufletului meu. Însă exact în momentele acelea simt că Dumnezeu vrea să stea și mai mult de vorbă cu mine.

Cred că așa se simțea și Petru într-o zi pe malul Mării Galileii. Mai ales că oricare ar fi fost dialogul între ucenici, simțea că Isus se uită la el dornic să stea de vorbă. Numai că el se temea de orice dialog cu Isus.

Ultimul discuție mai însemnată se terminase cu Petru promițând lui Isus și marea și sarea. „Doamne, îmi voi da viața pentru Tine.” Și chiar credea că o va face. Probabil însă că nu se așteptase să vină momentul atât de repede. Numai că în noaptea aceea, când o tânără slujnică a marelui preot l-a întrebat direct dacă era unul din ucenici, Petru a mințit spunând că nu l-a cunoscut niciodată.

Iar acum Isus era așezat chiar lângă el în jurul focului. Nu e de mirare că deși era bucuros că Domnul era chiar cu ei, se simțea cam stingher. Mai mult chiar cred că și-ar fi dorit să fie oriunde în altă parte.

Poate tocmai de aceea, când l-a găsit Isus în dimineața aceea, Petru era în barcă pescuind, ca odinioară. Știai că în momentele dificile ale vieții avem tendința să ne retragem în locurile în care ne simțim cel mai sigur. Poate chiar să ne ascundem în ele. Poate de aceea când suntem supărați, preferăm să mergem în camera noastră. Dar Isus l-a găsit. Pentru Isus, nu era greu de găsit. Pentru Isus, nu suntem greu de găsit. În cele mai grele clipe ale vieții, chiar și atunci când te ascunzi de cei din jur, Isus știe unde ești, și îți cunoaște trăirile inimii tale.

Îți poți imagina dimineața aceea? Petru nu mai îndrăznea să spună nimic, iar Isus rupe tăcerea punând o întrebare la care Petru nu se aștepta: „Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” Poți vedea începutul lacrimilor formânduse în ochii lui Petru?

Simți nodul din gât? „Mă iubești?”

„Normal Doamne că te iubesc. Mai trebuie să întrebi?”

Adevărul e că Isus cunoștea bine dragostea lui Petru pentru El, însă dorea ca și Petru să își reamintească. Nici Petru nu a mai uitat vreodată.

De fapt mă bucur că Dumnezeu mă găsește în orice loc mă ascund. Îmi place și mai mult că știe ce întrebări să îmi pună.

Romani 8:35 „Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?”

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro