Iuda – sărutul de argint

Devoțional zilnic

Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus şi I-a zis: „Plecăciune, învăţătorule!” Şi L-a sărutat. Matei 26:49

Gesturile pe care le facem pot transmite adesea mesaje încrucişate.

Cine ar bănui că un sărut frăţesc este de fapt un act de înaltă trădare? Cine s-ar gândi că o strângere de mână poate însemna o revărsare de mânie şi intoleranţă? Scenariile din mintea celor care stau alături sau faţă în faţă ca fraţi pot diferi atât de mult de imaginea pe care ei doresc să ne-o transmită, încât am rămâne uimiţi dacă am putea vedea realitatea nemijlocită.

În mintea lui Iuda se prefigurase de mult un plan. El nu-şi putea imagina ca Mesia să sfârşească prin a fi răstignit de o conducere coruptă şi nevrednică. Aşa că el s-a aventurat într-un joc periculos, oferindu-se să-L dea în mâna celor care-L căutau, pentru a-L determina pe Hris-tos să Se afirme ca împărat al lui Israel. Iuda credea că Mântuitorul va purcede la eliberarea fizică a poporului ales şi dorea să-I creeze ocazia să intervină în forţă pentru a Se salva.

Iuda facea o greşeală capitală judecând astfel. El nu a prins marea lecţie că Hristos a venit nu să Se salveze de la moarte pe Sine, ci ca, prin moartea Sa pe cruce, să salveze lumea din păcat. Această lipsă de pătrundere spirituală l-a făcut să acţioneze cu totul greşit şi păgubitor, în primul rând în propriul său dezavantaj.

Iscarioteanul îşi făcuse calculele foarte bine, ca din toată afacerea să se aleagă şi el cu un mic beneficiu. Numai că scenariul său şi de data aceasta era cu totul străin de realitate. Orientarea sa pur materialistă i-a jucat cea mai dureroasă festă. Sărutul său de argint a fost luat în consideraţie ca un act de cea mai josnică speţă. Gestul său a pus capăt şirului de fapte care-l incriminau fără drept de apel.

Succesul la un pas de tine:

Nu ai niciun motiv să te temi, atâta vreme cât gesturile tale sunt acoperite în aurul sufletului şi a bunelor intenţii.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit