Iuda – zidire în credință

Devoțional zilnic

Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt. Iuda 1:20

Creşterea în credinţă este numită aici zidire sufletească. Termenul este luat din viaţa zilnică şi aplicat lucrurilor spirituale. Zidirea este un proces lent şi migălos şi corespunde foarte bine devenirii sufleteşti. S-ar putea ca tehnologiile modeme să nu mai conţină suficiente elemente ilustrative pentru creşterea spirituală, dar zidirea din vremea biblică era o lecţie foarte bună.

Primul lucru important pentru o construcţie este calitatea terenului de amplasament. Scriptura vorbeşte despre casa zidită pe nisip sau pe stâncă. Stabilitatea şi valoarea zidurilor sunt direct legate de calitatea fundaţiei. Apostolul Iuda le sugera cititorilor săi să zidească pe credinţă şi prin credinţă. Acesta este cel mai sigur lucru. Baza acestui mod de zidire nu sunt înţelepciunea şi experienţa omenească, ci făgăduinţa şi prescripţia divină.

Al doilea lucru important pentru reuşita unei construcţii este calitatea materialelor folosite. Scriptura vorbeşte despre paie şi trestie sau despre argint şi aur. Aici cele două metale preţioase sunt folosite ca simbol pentru ceea ce este de valoare şi merită cu adevărat să fie încorporat în zidirea spirituală. Aurul şi argintul sunt simbolurile pentru lucrurile de importanţă veşnică.

În al treilea rând, zidirea va fi durabilă sau slabă şi în funcţie de tehnologia folosită. Metodele de lucru trebuie să fie adaptate specificului materialelor întrebuinţate. Lucrurile veşnice nu pot fi mânuite asemenea celor trecătoare. De aceea apostolul recomandă rugăciunea prin Duhul Sfânt. Pe temelia credinţei, lucrurile veşnice se aşază durabil, prin rugăciune inspirată de Duhul lui Dumnezeu.

Succesul la un pas de tine:

Zideşte continuu, fără grabă şi fără poticneli. Aşază prin credinţă lucruri de valoare pe temelia sigură a adevărului Evangheliei.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit