Sutaşul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul corăbiei decât de vorbele lui Pavel. Fapte 27:11
Pentru ofiţerul roman, era normal să asculte mai mult de părerile marinarilor şi ale patronului, decât de părerile unui prizonier aflat sub pază. Dar realitatea a dovedit că dincolo de experienţa marinărească a celor de pe corabie şi dincolo de socotelile comerciale ale proprietarului, vremea poate crea surprize neplăcute şi extrem de riscante. Toţi s-ar fi putut scuti de pierderi şi emoţii inutile, dacă ar fi dat ascultare unei păreri care s-a dovedit a fi inspirată şi clarvăzătoare. Era de la sine înţeles că Pavel era un om al credinţei, iar experienţa sa cu Dumnezeu ar fi putut fi de folos practic şi altora, dar sutaşul s-a bazat pe considerente de ordin omenesc, nu spiritual. Omul legii nu putea fi judecat pentru această orientare pragmatică, dar nici nu putea fi scutit de efectele secundare ale acesteia.
Deciziile pe care le luăm sunt urmate în mod sigur de consecinţe de care nimeni nu ne poate scuti. Greşelile pot fi iertate, dar urmările greşelilor vor avea loc fără a putea fi evitate.
Atunci când trebuie să alegem între două variante, iar una dintre ele conţine elemente care au de-a face cu credinţa, ar trebui să fim foarte sensibili şi atenţi pentru a nu pierde din vedere implicaţiile care se impun. În mod evident. Dumnezeu este stăpân peste lume şi peste elementele naturii, iar atunci când primim un semn de călăuzire din partea Sa, este numai înţelept şi profitabil să luăm în calcul argumentele supranaturale. Acest lucru nu ne va face mistici neapărat, dar ne va scuti de pierderi inutile. În caz contrar, avem voie să facem experienţe triste, pentru învăţătura altora, în cazul în care nouă nu ne mai pot fi de folos.
Succesul la un pas de tine:
Dacă ştii că Dumnezeu spune ceva, nu este de folos să hotărăşti contrar voinţei Sale. Este infinit mai bună ascultarea.