Mountain View College, din Filipine, este centrul unui program misionar studențesc numit sulads*, cuvânt provenit dintr-unul din dialectele tribale filipineze, care înseamnă frate sau soră. Studenții care participă timp de un an ca misionari la programul SULADS lucrează adesea la școli misionare izolate. Programul SULADS acordă sprijin oamenilor de la sate, învățându-i despre activități agricole, despre salubrizarea localităților și sănătatea publică. De asemenea, îi alfabetizează citind istorisiri biblice. Programul SULADS a înființat un liceu pentru deservirea unui număr tot mai mare de absolvenți din centrele de alfabetizare. Acest liceu este menționat în fascinanta povestire miraculoasă de mai jos, împărtășită de Rued Dave Soreñño:
Jeepul albastru folosit de SULADS nu e doar un jeep de pasageri filipinez oarecare, ci este o camionetă ce a aparținut armatei americane, care a folosit-o în al Doilea Război Mondial. Mașina are cauciucuri foarte mari, fiind singurul vehicul din zonă care este constant în mișcare, transportând bunuri, materiale de construcție, oameni etc. Se târăște de-a lungul drumului noroios ce șerpuiește către locul unde se găsește Liceul SULADS, de la poalele muntelui Pinamantawan, în „zona periculoasă” a teritoriului rebel.
Chiar dacă acest jeep uriaș, privit de la distanță, pare mic, zgomotul motorului diesel 4BB1 ajunge să trezească pe oricine doarme în pădure. Într-o anumită ocazie însă, jeepul a devenit invizibil, în ciuda mărimii lui și a zgomotului pe care îl face.
Într-o zi, în timp ce cumpăram bunuri în Valencia, am observat că în jeep fuseseră urcați trei saci cu orez. Când am ajuns într-un sat anume aflat în drumul nostru spre liceu, un bărbat pe care nu l-am recunoscut a revendicat cei trei saci de orez. Am bănuit că făcea parte dintr-un grup de rebeli. Am informat grupul că nu vrem să se mai întâmple asta din nou.
Mai târziu, oamenii din sat ne-au spus că rebelii s-au mâniat și aveau să ne dea foc la jeep. L-am rugat pe Dumnezeu să intervină. Jeepul a continuat să transporte bunuri, iar motorul se auzea zgomotos de-a lungul drumului noroios ce ducea la Liceul SULADS. Edgar, șoferul, se ruga în inima lui și conducea întotdeauna cu grijă, anticipând orice pericol sau amenințare. El credea că Dumnezeu ne va ocroti.
Apoi, într-o zi, am auzit că rebelii ne așteptau și voiau să vorbească cu noi. Aceștia erau înarmați până în dinți și stăteau în tufișurile de pe marginea drumului către liceu. Așa că ne-am oprit să vorbim.
„La ce oră a trecut jeepul, domnule?” a întrebat unul dintre oameni.
„Am trecut pe la trei, ieri după-amiază.”
„Ce? Ieri am așteptat toată ziua aici, dar nici n-am văzut jeepul și nici nu l-am auzit venind.”
Am ridicat din umeri și am zis: „Ei bine, știți cât de zgomotos este jeepul acesta. Oricine poate spune când se apropie.” Rebelii au clătinat din cap și au dispărut în pădure.
L-am lăudat pe Domnul căruia ne închinăm și slujim, Dumnezeul care poate face ca până și un jeep zgomotos și mare să fie invizibil pentru ochii vrăjmașilor.
*Gospel Outreach sponsorizează aproximativ 10 studenți SULADS.
Material preluat din Studiile Școlii de Sabat – adolescenți.
Articolul Jeepul invizibil al lui Dumnezeu apare prima dată în Redesteptare si reforma.