Jocul mulțumirii

Devoțional zilnic 5 septembrie 2019

Apoi le-a zis: “Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui”. Luca 12:15

Pollyanna era o fetiță de nouă ani, orfană de mamă, dar care avea un tată iubitor care o creștea. Pentru că aveau foarte puțini bani, toate rochițele Pollyannei erau primite cadou de la oameni binevoitori. Cu ocazia Crăciunului cineva le-a dăruit o cutie mare și Pollyanna spera ca printre lucrurile din cutie să găsească și o păpușă. Dar când au deschis cutia au găsit doar haine pentru adulți și o pereche de cârje pentru copii. Pentru a o ajuta să treacă peste dezamăgire tatăl ei a învățat-o jocul mulțumirii – în fiecare situație din viață să găsească un motiv de recunoștință. Astfel Pollyanna a ajuns să fie bucuroasă pentru că are două picioare sănătoase și nu are nevoie de cârjele pe care le primise.

Pe măsură ce exersa jocul mulțumirii Pollyanna a devenit conștientă de tot mai multe lucruri pentru care putea fi recunoscătoare, chiar și în perioade grele, dureroase sau de sărăcie. Entuziasmul ei pentru viață a devenit contagios – oameni mari, bogați, dar posomorâți și nemulțumiți au învățat că se pot bucura de un strat frumos de flori, de curcubeu sau de o plăcintă gustoasă.

Tu pentru ce ești recunoscător? Nu uita că mai presus de lucrurile materiale care îți pot aduce satisfacție, cea mai mare comoară sunt oamenii dragi pe care îi ai alături.

Alexandru Dobrin, pastor, Transilvania de. Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro