Joi, 24 mai – Închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul!

ȘCOALA DE SABAT

7. Care sunt temele principale ale primei solii îngereşti şi ce legătură există între ele? Apocalipsa 14:6,7

Împreună cu Evanghelia, cu chemarea de a da mărturie lumii şi cu chemarea la temerea de Dumnezeu şi la slăvirea Lui vine chemarea la închinarea pe care o merită El în calitate de Creator. Şi, în definitiv, ce valoare ar avea toate celelalte aspecte ale „adevărului prezent” – Evanghelia veşnică, chemarea la mărturie, judecata – dacă Dumnezeu nu ar fi Creatorul nostru? Adevărurile acestea şi toate celelalte derivă din adevărul fundamental că Domnul a făcut tot ce există. Când ne închinăm Lui, ne întoarcem la lucrurile de bază. Ne întoarcem la ceea ce înseamnă în esenţă să fim oameni, să fim în viaţă şi, spre deosebire de toate celelalte fiinţe de pe pământ, să fim creaţi după chipul lui Dumnezeu. Când ne închinăm Creatorului, recunoaştem că existenţa noastră şi viitorul nostru depind de El. De aceea contează atât de mult respectarea Sabatului zilei a şaptea, care este un mod special de a recunoaşte că El ne-a creat şi prin care ne închinăm Lui. În concluzie, chemarea de a ne închina Creatorului primeşte aici o importanţă egală cu Evanghelia şi cu judecata.

8. De ce trebuie să ne închinăm Creatorului? Apocalipsa 14:8-11

În cadrul evenimentelor finale, se vor face presiuni asupra tuturor locuitorilor pământului ca să se închine fiarei şi icoanei ei şi nu Creatorului. Dacă luăm aminte la avertizarea înfricoşătoare legată de soarta celor care se închină fiarei şi icoanei ei, înţelegem mai bine de ce se pune atâta accent pe închinarea înaintea Creatorului, singurul vrednic de închinare. În criza finală, adevărul acesta va deveni decisiv.

Ia-ţi timp sa meditezi la minunile întâlnite în lumea creata. Ce ne învaţă ele despre Creator şi despre motivele pentru care doar Lui i se cuvine închinarea?

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit

Adresa ta de email nu va fi publicată.