Joi, 7 iunie – Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu!

ȘCOALA DE SABAT 7 iunie 2018

De-a lungul timpului, cercetătorii profeţiilor biblice au urmărit cu mare interes evenimentele mondiale, mai ales pe cele care aveau vreo legătură cu timpul sfârşitului. Gândeşte-te, de exemplu, la rolul Statelor Unite. Unii adventişti au susţinut încă din 1851 că America este a doua fiară (Apocalipsa 13:11-15), fapt remarcabil dacă ne gândim la situaţia Statelor Unite la acea dată. La mijlocul secolului al XVIII-lea, marile puteri ale lumii erau tot cele din Lumea Veche: Prusia, Franţa, Austro-Ungaria şi Anglia. America deţinea o armată de circa douăzeci de mii de soldaţi, mai puţin de a zecea parte din numărul combatanţilor din Bătălia de la Waterloo (1815). În 1814, britanicii au invadat şi au incendiat oraşul Washington. În 1867, triburile de amerindieni, conduşi de Sitting Bull, au anihilat Regimentul 7 de cavalerie al generalului Custer. Când au fost identificate ca fiind fiara ce avea să impună în lume semnul primei fiarei, Statele Unite se mai luptau cu băştinaşii de pe propriul teritoriu şi nu au ieşit învingătoare de fiecare dată!

Avem certitudinea că evenimentele mondiale se vor derula aşa cum spune profeţia. Însă, înainte să vină sfârşitul, trebuie să mai aibă loc o serie de evenimente. Este important ca, atunci când discutăm despre semnul fiarei, să subliniem că doar atunci când va fi impus oficial se va şti cine l-a primit şi cine nu.

7. Ce eveniment este descris în Apocalipsa 18:1-4? Ce ne spune acest pasaj despre misiunea noastră în lume?

Starea lumii din punct de vedere politic, moral şi spiritual este descrisă aici în imagini sumbre. Lumea se află sub influenţa nefastă a învăţăturii religioase false. Găsim totuşi în pasajul acesta o mare speranţă – biserica simbolizată de îngerul care luminează „tot pământul” cu slava lui! Oamenii credincioşi lui Dumnezeu care nu au aflat încă adevărurile salvatoare sunt chemaţi să iasă din sistemele false de închinare simbolizate prin Babilon. Aceasta înseamnă că poporul lui Dumnezeu care a ieşit deja din „Babilon” are de făcut până la sfârşit o lucrare pentru cei aflaţi încă în el.

Ce înseamnă faptul că Domnul îi numeşte „poporul Meu” pe unii oameni aflaţi încă în Babilon? De ce este important să ţinem cont de acest lucru în relaţiile noastre cu oamenii?

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *