Jos cu pânza de păianjen

Devoțional zilnice 20 iulie 2017

Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască. Faptele apostolilor 17:30
Ce ați învățat ce ați primit și auzit de la mine și ce ați văzut în mine, faceți. Și Dumnezeul păcii va fi cu voi. Filipeni 4:9

Eu și soțul meu eram căsătoriți de aproape cinci ani când ne-am permis să ne luăm prima casă. Și repede am observat câteva lucruri din casă care ne solicitau atenția. Banii erau puțini, așa că primii ani ne-am concentrat pe înlocuirea sistemului de încălzire și a geamurilor și am făcut alte reparații de bază. Într-un sfârșit, am ajuns în punctul în care să ne permitem să ne redecorăm complet dormitorul. Ca parte din noul design, am înlocuit iluminatul dintr-un singur punct vizibil cu iluminatul din șase surse ascunse de lumină.

După câteva luni, am observat ceva ciudat cu luminile noastre. Dintr-un anume motiv, una dintre ele se stingea, apoi se aprindea din nou. După o vreme, o alta a început să facă la fel – clipeau ca luminile de sărbători. Procesul a continuat câteva luni, așa că am ajuns ca, în majoritatea serilor, să nu avem aprinse decât două sau trei becuri.

Soțul meu a sunat un electrician, care a diagnosticat problema la nivelul transformatorului. În câteva zile, electricianul a revenit cu piesele și le-a pus la locul lor. Ce diferență! Era o bucurie să văd bine în timp ce calc sau cos. În același timp, am observat și praful, și pânzele de păianjen, pe care reușisem să le trec cu vederea când lumina nu funcționa cum trebuie, și repede am trecut la treabă să fac curat în locurile în care acestea se strânseseră.

Când Hristos vine în inima noastră, e mare bucurie. Dar, pe măsură ce aflăm mai multe despre Creatorul nostru și cine dorește El să fim, ne dăm seama că există multă mizerie și mult praf în viața noastră, care trebuie dat la o parte. Înainte să intrăm în lumina lui Dumnezeu, adică atâta timp cât eram neștiutoare cu privire la aceste greșeli, Dumnezeu nu ne consideră responsabile. Dar acum, că știm adevărul, suntem constrânse să scăpăm de orice ne împiedică să avem o relație mai strânsă cu Hristos.

Rugăciunea mea este să fim mai puțin critice cu cei din comunitatea noastră care nu cunosc adevărul. În schimb, haideți să îl rugăm pe Dumnezeu să îndepărteze pânzele de păianjen din viața noastră, în timp ce încercăm să umblăm în lumina Sa.

Avery Davis

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn

 

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro