Judecătorul nedrept – lehamite și stăruință

Devoțional zilnic 5 septembrie 2019

Totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul Luca 18;5

Dumnezeu lucrează la fel de bine prin analogie şi paralelisme, ca şi prin contrast. Pilda judecătorului nedrept este după cel de-al doilea model. Spre deosebire de judecătorul din parabolă, Dumnezeu este permanent favorabil celor care apelează la serviciile Sale de a li se face dreptate. Dacă uneori răspunsul Său întârzie, acest lucru nu este urmarea rezistenţei Lui faţă de cererile noastre, ci a altor factori care intră în discuţie. Graba sau întârzierea lui Dumnezeu este întotdeauna în favoarea noastră.

Textul de astăzi subliniază importanţa şi rolul stăruinţei şi consecvenţei în dezvoltarea credinţei mântuitoare. Văduva din parabolă a fost nevoită să insiste foarte mult pe lângă un judecător plictisit şi necredincios. Dar chiar şi în aceste condiţii nefavorabile, plângerea ei a primit răspunsul corespunzător.

Învăţătura de bază din această parabolă este credinţa celor care se pregătesc pentru a doua venire. Întrebarea dacă va găsi Hristos credinţă pe pământ este sugestivă pentru criza în care se află credinţa în zilele dinaintea revenirii Sale. Cum supravieţuirea în contextul celei de-a doua veniri este numai prin credinţă, este de la sine înţeles că Dumnezeu este interesat de dezvoltarea acesteia. El a subliniat clar că urmaşii Săi trebuie să insiste şi să nu se lase descurajaţi. Nu Dumnezeu este împotriva cererilor lor, ci credinţa lor slabă nu-i poate ajuta. Ea are nevoie de dezvoltare prin exerciţii avansate.

Succesul la un pas de tine:

Când te confrunţi cu lehamitea şi indiferenţa oficialilor, stăruieşte şi vei reuşi!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro