La cotitura drumului

Devoțional zilnice 7 mai 2018

Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. 2 Corinteni 4:17

Pe 24 august 2014, la ora 3:20 dimineaţa, a avut loc un cutremur cu magnitudinea de 6 grade în Napa, California. Mişcarea seismică a fost resimţită pe o rază de mai mulţi kilometri, inclusiv în sătucul nostru Angwin, de pe Muntele Howell. Când s-a terminat, ne-am cuibărit iarăşi în pat, cu gândul că totul revenise la normal. La ora 8:30 dimineaţă, am pornit în călătoria cu cortul pe care o planificaserăm.

După-masă, după ce ne-am oprit într-o parcare pentru rulote, am verificat mesajele vocale de pe mobil. Chiriaşul nostru ne sunase ca să ne anunţe că puţina apă pe care reuşise s-o scoată din fântână era maronie. Ne întreba dacă putea aduce pe cineva ca să verifice pompa. În scurt timp, am aflat că seismul tulburase apa din sute de fântâni. Ni s-a recomandat să aşteptăm redepunerea sedimentelor şi curăţarea apei. Asta însemna că trebuia să cumpărăm apă potabilă.

Când ne-am întors acasă, am aflat de la cineva despre o conductă de unde puteam obţine apă de izvor oricând şi gratuit! Conducta se afla la marginea unui drum, aproape de vârful dealului, la câţiva kilometri depărtare de noi, chiar în dreptul unei curbe. Am pornit împreună cu soţul meu în căutarea ei. Am coborât până la jumătatea coastei dealului, dar, negăsind-o, am pornit înapoi către vârf.

Atunci am văzut-o – era chiar acolo, la marginea drumului, în dreptul cotiturii. Nu o observasem la venire pentru că era imediat după curba strânsă. Noi fuseserăm atenţi înainte, la drum, şi nu la detaliile de pe drum.

După câteva zile, am meditat la această situaţie. În viaţă, fiecare dintre noi avem planuri, ţeluri, aspiraţii şi speranţe. Credem că ştim încotro ne îndreptăm şi ce vom face. Dar lucrurile nu se întâmplă aşa cum ne aşteptăm. Nu observăm întotdeauna ce se află imediat după cotitura drumului, pentru că suntem atente înainte, la drum. Şi ratăm detalii importante. Dar, cu trecerea timpului, putem privi înapoi pe unde am trecut şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne putem da seama dacă avem nevoie să ne întoarcem şi să luăm o altă direcţie pentru a împlini planurile Sale. Dumnezeu ştie cum să ne ajute să ne refacem traseul. Putem avea încredere că El ne va oferi susţinere la fiecare cotitură a drumului vieţii!

El ne-a promis: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei 28:20)

Donna Voth

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro