Treisprezece femei au acuzat că mai multe lanţuri hoteliere internaţionale de renume, precum Hilton Intercontinental și Best Western, au ignorat cu bună știinţă indiciile că, în spaţiile lor, ar avea loc activităţi de exploatare sexuală.

Femeile au intentat săptămâna aceasta un proces la curtea federală din Columbus, Ohio, care alături de alte 13 procese separate intentate în gerogia, Massachusetts, New York și Texas, constituie prima iniţitivă legală împotriva industriei hoteliere ca întreg.

Compania de avocatură care reprezintă femeile, multe dintre ele victime ale traficului sexual pe când erau încă minore, susţine că hotelurile „au obţinut profit” și au „beneficiat financiar” e pe urma „furnizării unei pieţe de desfacere pentru traficul sexual”.

„Ne este evident că aceste hoteluri au pus, cu bună știinţă, profiturile lor mai presus de protecţia copiilor, a adolescentelor și a tinerelor femei care erau vândute pentru sex în hotelurile lor”, a declarat Paul Pennock, unul dintre reprezentanţii firmei de avocatură. „Noi credem că aceasta reprezintă o neglijare, timp de zeci de ani, a datoriei lor de a lua măsuri pentru a opri aceste infracţiuni oribile, și este timpul ca ei să își asume responsabilitatea pentru ceea ce au perpetuat prin lipsa lor de acţiune.”

Una dintre femeile care au depus plângere susţine că, în anul 2012, a fost ţinută prizonieră timp de șase săptămâni în mai multe proprietăţi ale lanţului Wyndham Hotels. Acolo ar fi fost bătută în repetate rânduri, într-una dintre ocazii alegându-se cu o fractură nazală, o cicatrice permanentă la una dintre buze și cu o infecţie facială. Femeia avea 26 de ani atunci.

Acuzarea a spus că circa 80% dintre arestările în cazuri de trafic de carne vie se petrec în interiorul sau în preajma hotelurilor. În anul 2014, 92% dintre apelurile primite de linia de apel National Human Trafficking vizau incidente de trafic sexual petrecut în hoteluri.

Hotelurile invitate de The Guardian să comenteze fie nu au emis nicio declaraţie fie, așa cum a fost cazul Hiltin și Intercontinental au spus că ele „condamnă traficul uman în orice formă, inclusiv cel pentru exploatare sexuală”.

De altfel, marile hoteluri sunt semnatare ale unui acord voluntar intitulat „Codul de conduită în turism pentru protejarea copiilor”, cod care stipulează mai multe principii de afaceri menite să prevină exploatarea sexuală și traficarea copiilor.

Potrivit unui raport al Naţiunilor Unite, numărul de victime ale traficului uman se ridică la aproximativ 2,4 milioane de persoane, dintre care 80% sunt exploatate sexual. Şansele de salvare a acestora sunt minime. În schimb, profitul anual realizat în urma traficului uman este estimat la 32 de miliarde de dolari, ceea ce înseamnă că viaţa unui singur sclav costă, în medie, doar 90 de dolari.

Aproape trei sferturi (74%) dintre victimele traficului de persoane din Uniunea Europeană (și care provin, la rândul lor, din UE) sunt de origine română, iar mai mult de jumătate dintre acestea sunt recrutate pentru exploatare sexuală. „Orice persoană pe care o vedem pe stradă poate fi o victimă”, subliniază șeful Brigăzii Centrale de Combatere a Traficului de Fiinţe Umane din Spania, José Ángel González, care declară că traficul de persoane este o afacere de peste două miliarde de dolari pe zi în Europa, cele mai frecvente victime fiind de origine nigeriană, română, venezueleană și columbiană.