Lasă ușa deschisă

Devoțional zilnic

Iată Eu stau la ușă, și bat. Dacă aude cineva glasul meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine. Apocalipsa 3:20

La puțin timp după ce m-am căsătorit, într-o vineri seara după o săptămână în care am alergat foarte mult împreună cu soția mea, am plecat la biserică singur. Am mai zăbovit după serviciul divin la repetiția de cor și apoi încă puțin timp povestind cu niște prieteni. În sfârșit după ora 21.45 am ajuns acasă. Am sunat la ușă și așteptam să se deschidă ușa.

Eram foarte obosit și abia așteptam să mă întind în pat și să dorm așa cum numai vineri seara poți dormi. Dar nimeni nu îmi deschidea. Am mai sunt de câteva zeci de ori și am înțeles ca soneria nu este o soluție să trezești pe cineva mai obosit decât mine. Am bătut în geamul de lângă patul unde dormea soția dar nici un răspuns. Atunci mi-am revizuit în minte toată săptămâna. Poate am greșit undeva și acum sunt pedepsit. Dar nu găseam nimic care să explice ușa încuiată. După jumătate de ora mi-am adus aminte că ușa din spate poate fi desfăcută din exterior. Am improvizat o unealtă care să-mi facă misiunea mai ușoară și am acționat. În câteva minute am intrat in casă. În același moment s-a trezit și soția nedumerită a întrebat: „Ce s-a întâmplat?”

Poate și tu ești obosit de păcat, dar dacă știi că te trezești greu, lasă măcar ușa inimii tale deschisă. Dintre toate lucrurile care nu vrei să le ratezi intrarea lui Isus în viața ta este cel mai important!

Ruben Atomei, director asistent, Departamentul Tneret, Confrința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit