Apoi, în învoire cu poporul, (losafat) a numit nişte cântăreţi care, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte şi mergând înaintea oştirii, lăudau pe Domnul şi ziceau: „Lăudaţi pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac!” (2 Cronici 20:21)
„Apoi… a numit nişte cântăreţi care, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte şi mergând înaintea oştirii, lăudau pe Domnul.” Ei L-au lăudat pe Dumnezeu pentru biruinţă şi, la patru zile după aceea, armata s-a întors la Ierusalim încărcată cu prada luată de la vrăjmaşii lor şi cântând imnuri triumfale.
Nu crezi că, dacă L-am lăuda şi noi pe Domnul mai mult, speranţa, curajul şi credinţa noastră ar fi reînviorate? N-ar fi întărite mâinile soldaţilor care stau în apărarea adevărului? Dacă Domnul ar fi lăudat mult mai mult şi dacă s-ar rosti mai puţine cuvinte triste de descurajare, s-ar câştiga mult mai multe biruinţe.
Dumnezeu este Izvorul veşnic şi necreat a tot binele. Toţi aceia care se încred în El vor ajunge la această constatare. Celor care-l slujesc, care îl privesc ca pe Tatăl lor ceresc, El le dă asigurarea că îşi va îndeplini făgăduinţele. Bucuria Lui va fi în inimile lor şi bucuria lor va fi deplină.
Este privilegiul nostru să ne deschidem inimile şi să lăsăm să pătrundă înăuntru lumina prezenţei lui Hristos. Fratele meu, sora mea, staţi cu faţa spre lumină! Veniţi în contact real, personal cu Hristos, ca să puteţi exercita o influenţă înălţătoare şi înviorătoare. Credinţa voastră să fie puternică, statornică şi curată. Mulţumirea faţă de Dumnezeu să vă umple inimile. Când vă sculaţi dimineaţa, îngenuncheaţi lângă pat şi cereţi de la Dumnezeu tărie pentru îndeplinirea obligaţiilor zilei şi pentru înfruntarea ispitelor ei. Cereţi-I să vă ajute să aduceţi în lucrarea voastră farmecul caracterului Domnului Hristos. Cereţi-I să vă ajute să rostiţi cuvinte care să le inspire celor din jur speranţă şi curaj şi care să vă atragă tot mai aproape de Mântuitorul! (Review and Herald, 5 mai 1910)