Lauda la adresa lui Dumnezeu aduce curaj

Devoțional zilnice 12 iulie 2018

Apoi, în învoire cu poporul, (losafat) a numit nişte cântăreţi care, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte şi mergând înaintea oştirii, lăudau pe Domnul şi ziceau: „Lăudaţi pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac!” (2 Cronici 20:21)

„Apoi… a numit nişte cântăreţi care, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte şi mergând înaintea oştirii, lăudau pe Domnul.” Ei L-au lăudat pe Dumnezeu pentru biruinţă şi, la patru zile după aceea, armata s-a întors la Ierusalim încărcată cu prada luată de la vrăjmaşii lor şi cântând imnuri triumfale.

Nu crezi că, dacă L-am lăuda şi noi pe Domnul mai mult, speranţa, curajul şi credinţa noastră ar fi reînviorate? N-ar fi întărite mâinile soldaţilor care stau în apărarea adevărului? Dacă Domnul ar fi lăudat mult mai mult şi dacă s-ar rosti mai puţine cuvinte triste de descurajare, s-ar câştiga mult mai multe biruinţe.

Dumnezeu este Izvorul veşnic şi necreat a tot binele. Toţi aceia care se încred în El vor ajunge la această constatare. Celor care-l slujesc, care îl privesc ca pe Tatăl lor ceresc, El le dă asigurarea că îşi va îndeplini făgăduinţele. Bucuria Lui va fi în inimile lor şi bucuria lor va fi deplină.

Este privilegiul nostru să ne deschidem inimile şi să lăsăm să pătrundă înăuntru lumina prezenţei lui Hristos. Fratele meu, sora mea, staţi cu faţa spre lumină! Veniţi în contact real, personal cu Hristos, ca să puteţi exercita o influenţă înălţătoare şi înviorătoare. Credinţa voastră să fie puternică, statornică şi curată. Mulţumirea faţă de Dumnezeu să vă umple inimile. Când vă sculaţi dimineaţa, îngenuncheaţi lângă pat şi cereţi de la Dumnezeu tărie pentru îndeplinirea obligaţiilor zilei şi pentru înfruntarea ispitelor ei. Cereţi-I să vă ajute să aduceţi în lucrarea voastră farmecul caracterului Domnului Hristos. Cereţi-I să vă ajute să rostiţi cuvinte care să le inspire celor din jur speranţă şi curaj şi care să vă atragă tot mai aproape de Mântuitorul! (Review and Herald, 5 mai 1910)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro