Lecția de spaniolă (2)

Devoțional zilnice 2 septembrie 2018

Vreau să mă gândesc adânc la orânduirile Tale. – Psalmii 119:48

Noam Chomsky – dată fiind descoperirea sa că toţi oamenii se nasc cu capacitatea de a învăţa o limbă, coroborată cu cercetările referitoare la creier care au urmat – a concluzionat că o a doua limbă se poate învăţa în multe feluri, cam la fel cum învăţăm limba maternă.

Acest lucru a însemnat pentru profesori şi pentru cei care învăţau o a doua limbă că folosirea din plin a limbii în context era cea mai bună metodă de a învăţa şi de a reţine o a doua limbă. Cu alte cuvinte, situaţii de limbă puse în contexte diferite în care limba ar putea fi folosită de un student, de un turist, o asistentă sau un avocat, reprezintă cea mai bună metodă de achiziţie a unei limbi. Nu este suficient să predai o limbă, ci trebuie să-i antrenezi pe elevi să folosească limba respectivă. În acest model de învăţare şi de predare, practica şi teoria sunt cele două feţe ale aceleiaşi monede. În mod ideal, practica are rolul de a dezvălui principiile gramaticale din spatele vorbirii, dar gramatica şi folosirea limbii lucrează mână în mână pentru a-l ajuta pe elev să dobândească un uz practic al limbii în diferite situaţii.

M-a surprins faptul că şi de aici se putea învăţa ceva cu privire la credinţă şi fapte în viaţa de creştin. Credinţa şi faptele se completează reciproc, fiind chiar ineficiente una fără cealaltă. Poţi învăţa despre credinţă studiind Biblia, ascultând predici şi citind cărţi pe acest subiect. Dar dacă nu o aplici în viaţa ta, nu are niciun folos. La fel cum practica trebuie îmbinată cu teoria în învăţarea unei limbi străine, dacă nu-ţi foloseşti credinţa, o vei pierde. Aceasta este o axiomă în învăţarea unei limbi străine: dacă nu o foloseşti, o pierzi!

Ce vine mai întâi, credinţa sau faptele, teoria sau practica? Nu este chiar o întrebare stupidă. Cu siguranţă, ele trebuie să vină împreună şi să colaboreze. Dar, ca şi în cazul teoriei şi practicii limbii, practicarea credinţei (faptele) te va lumina cu privire la modul de înţelegere a credinţei (teoria credinţei), iar modul în care înţelegi Cuvântul lui Dumnezeu se va hrăni din faptele tale.

Aş merge mai departe în a aplica un alt principiu al predării şi învăţării unei limbi străine. Cu cât foloseşti mai mult o limbă, cu atât mai clare ţi se vor părea principiile din spatele folosirii ei şi cu atât mai mult vei dori să studiezi acele principii.

Lourdes Morales-Gudmundsson

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro