Lecții de la pânza de păianjen

Devoțional zilnice 6 ianuarie 2019

Iată, Eu fac toate lucrurile noi. – Apocalipsa 21:5

Am o listă cu toate lucrurile minunate pe care aştept cu nerăbdare să le văd în cer, însă păianjenii nu sunt incluşi pe acea listă. Ştiu că sunt oameni fascinaţi de păianjeni şi de binele pe care îl fac aceştia. Fiecare păianjen consumă aproximativ două mii de insecte pe an şi îi aplaud pentru partea pe care o au în a opri aceşti gândaci să preia controlul asupra lumii. Nu mă deranjează dacă aceste arahnide vieţuiesc în curtea casei. Doar că nu îmi place să îşi instaleze cuibul la mine în casă.

În ciuda aversiunii mele faţă de păianjeni, trebuie să recunosc că Dumnezeu are un scop special pentru ei, aşa cum are pentru toate creaturile Sale. Privindu-i am învăţat un lucru care m-a ajutat să trec prin momentele grele – momente când îmi venea să renunţ.

Dacă ai văzut vreodată un păianjen construindu-şi pânza, cu siguranţă că ai observat perseverenţa de care are nevoie. Dă formă acelei opere arhitecturale de parcă însuşi viaţa lui depinde de ea – şi chiar depinde. Fără pânză nu va avea ce să mănânce. Cu precizie şi răbdare, acea creatură mică îşi vede de treabă până când îşi duce munca la bun sfârşit.

Dacă o furtună puternică îi distruge pânza, păianjenul aşteaptă să treacă furtuna. Apoi, indiferent cât de obosit este, începe să o construiască din nou.

La fel ca majoritatea oamenilor, şi eu am avut furtuni în viaţa mea. Când sunt scurte, ca furtunile cu fulgere, fac tot ce pot mai bine pentru a-mi reorganiza ziua.

Dar când furtunile sunt asemenea unui uragan, îmi dau toate planurile peste cap, toate năzuinţele şi toate visele. În acele momente îmi amintesc de umilul păianjen, care aşteaptă să treacă furtuna pentru a putea începe să ţeasă o nouă pânză.

Este tentant să crezi că păianjenul poate să înceapă o nouă pânză, dar este puţin mai complicat ca eu să încep din nou. Poate este adevărat. Diferenţa este că păianjenul nu renunţă. Nu se dă bătut până nu are o pânză nouă.

Ai avut furtuni în viaţa ta recent? Indiferent de pagubele lăsate în urmă, Dumnezeu nu vrea ca tu să renunţi. El este întotdeauna aproape. Dar El este aproape de noi în special în timpul furtunilor din viaţa noastră.

Dacă Domnul poate ajuta umilul păianjen, dându-i putere şi motivaţie să înceapă din nou după ce a pierdut totul, imaginează-ţi ce lucruri minunare poate să facă El pentru tine şi pentru mine atunci când criza ne copleşeşte asemenea unui potop.

Tot ce trebuie să facem este să cerem.

Marcia Mollenkopf

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro