Legământul necurmat

DEVOTIONAL EXPLO

Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat. – Exodul 31:16

Începuturile umile pot avea rezultate uriaşe! Acesta a fost cazul bogatului arsenal de publicaţii adventiste cu privire la Sabat.

William Miller spunea în „Lecture on the Great Sabbath” (1842) că „Sabatul care rămâne trebuie păzit în prima zi a fiecărei săptămâni, ca un semn necurmat.” Predicatorul millerit Thomas M. Preble a răspuns afirmaţiei lui într-un articol, „The Sabbath”, publicat în Hope of Israel, 28 februarie 1845. La scurtă vreme după aceea, Preble şi-a extins articolul şi l-a publicat într-o broşură intitulată A Tract, Showing that the Seventh Day Should Be Observed as the Sabbath, Instead of the First Day; „According to the Commandment” (1845).

Preble susţinea că (1) „doar un singur fel de Sabat i-a fost dat lui Adam şi pentru noi rămâne unul singur” şi astăzi (Evr. 4:4-11); (2) la cruce au luat sfârşit doar sabatele ceremoniale, şi nu Sabatul moral original; (3) „în mod evident, ucenicii păzeau prima zi a săptămânii ca o sărbătoare, în amintirea învierii lui Hristos, dar nu ca Sabat; (4) schimbarea postapostolică de la Sabat la duminică a fost lucrarea „cornului celui mic”, care se încumeta să schimbe „vremurile şi legea” (Dan. 7:25); (5) „dacă copiii lui Dumnezeu sunt adevăratul Israel,” atunci şi noi ar trebui să păzim Sabatul şi (6) „noi ar trebui să începem Sabatul vinerea seara şi să îl încheiem sâmbătă seara.”

Articolul lui Preble l-a convins pe Joseph Bates, din Fairhaven, Massachusetts, să accepte Sabatul zilei a şaptea, iar mai târziu acesta a scris în broşurile sale despre acest subiect. Bates a devenit cel mai influent dintre primii adventişti de ziua a șaptea care i-au condus pe foştii mille-riţi să accepte Sabatul. Printre ei era şi un cuplu proaspăt căsătorit, James şi Ellen White. În cele din urmă, J. N. Andrews a devenit cel mai de seamă teolog despre Sabat pe care l-a avut denominaţiunea.

Ca un legământ necurmat între Dumnezeu şi copiii Săi credincioşi, Sabatul zilei a şaptea a străbătut veacurile ca un canal de binecuvântări divine pentru omenire. Şi tu eşti invitat să păzeşti această zi sfântă, ca un memorial al creaţiunii şi răscumpărării lui Dumnezeu (Evr. 4:4-11) şi ca o pregustare a păzirii sale veşnice (Is. 66:22-23). Sabatul poate aduce o semnificaţie nouă în vieţile noastre ocupate!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit