Legea lui Dumnezeu este desăvârșită

Devoțional zilnice 2 februarie 2018

Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul. (Psalmii 19:7)

Legile pe care Dumnezeu i le-a dat poporului Său pe vremuri erau m.il înţelepte, mai bune şi mai umane decât ale celor mai civilizate naţiuni de pe pământ. Legile naţiunilor poartă urmele slăbiciunilor şi pasiunilor Inimilor nerenăscute, dar Legea lui Dumnezeu poartă în sine pecetea Divinităţii. (Patriarhi şi profeţi, p. 465)

Psalmistul spune: „Legea Domnului este desăvârşită.” Cât de minunată este Legea lui Iehova în simplitatea ei, în profunzimea şi în desăvârşirea ei! I a este atât de scurtă, încât putem cu uşurinţă să memorăm fiecare porun-iă, şi totuşi atât de mult cuprinzătoare, încât să exprime întreaga voinţă a lui Dumnezeu şi să nu lase să treacă neobservate nu doar faptele care se văd, ci şi gândurile şi intenţiile, dorinţele şi sentimentele inimii. Legile omeneşti nu pot face acest lucru. Ele nu pot să se ocupe decât de faptele care se văd. Un om poate să calce Legea, şi totuşi să-şi ascundă fărădelegile de ochii semenilor; el poate fi criminal, hoţ sau desfrânat, dar, atâta vreme cât nu este descoperit, legea nu-l poate condamna ca vinovat. (…)

Legea lui Dumnezeu este simplă şi uşor de înţeles. Dacă fiii oamenilor vor asculta de această Lege după cele mai bune capacităţi ale lor, ei vor căpăta vigoare mintală şi putere de discernământ, pentru a înţelege şi mai bine scopurile şi planurile lui Dumnezeu. Înaintarea aceasta va fi continuă nu numai în viaţa aceasta, ci şi în timpul veacurilor nesfârşite ale veşniciei, pentru că, oricât de departe s-ar înainta în cunoaşterea înţelepciunii şi puterii lui Dumnezeu, va fi întotdeauna un infinit înainte, dincolo de cele cunoscute până atunci. (Signs of the Times, 10 ianuarie 1911)

Deoarece „Legea Domnului este desăvârşită”, orice abatere de la ea este păcat. (Hristos, Lumina Lumii/Viaţa lui Iisus, p. 308)

Ascultarea era singura condiţie pe baza căreia Israelul din vechime urma să primească împlinirea făgăduinţelor care îl făceau cel mai favorizat popor al lui Dumnezeu şi ascultarea de această Lege va aduce astăzi binecuvântări la fel de mari atât indivizilor, cât şi naţiunilor, cum i-ar fi adus poporului evreu. (Signs of the Times, 10 ianuarie 1911)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro