Libertatea religioasă

Devoțional zilnice

Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului. – Iosua 24:15

Libertatea este unul din drepturile fundamentale ale omului pe care tindem să îl preţuim doar când ne este luat. La scurtă vreme după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial (1939–1945), au fost luate măsuri importante pentru a evita reapariţia unei astfel de catastrofe în viitor. A fost înfiinţată Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) pe 24 octombrie 1945, ca o organizaţie interguvernamentală care să promoveze cooperarea internaţională. Pe 10 decembrie 1948, Adunarea Generală ONU ţinută la Paris a adoptat „Declaraţia Universală a Drepturilor Omului”, cu 30 de articole, recunoscând demnitatea şi valoarea inerentă a omului şi afirmându-i drepturile umane şi libertăţile fundamentale.

Referitor la libertatea religioasă, articolul 18 din declaraţie spune: „Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alţii, atât în mod public, cât şi privat, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor.” Neţinând seama de conţinutul acestui articol, unele grupări religioase fundamentale încă aplică pedeapsa cu moartea pentru cei care ies din rândurile lor şi pentru cei care îi încurajează.

Foarte preocupată de manifestările de intoleranţă religioasă, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea în mod tradiţional a promovat libertatea religioasă şi, recent, a organizat mai multe „festivaluri de libertate religioasă” mari în toată lumea. Libertatea de conştiinţă şi religie trebuie acordată tuturor, nu doar celor de la putere. Iosua era cu totul hotărât să „slujească Domnului” şi să îi încurajeze şi pe alţii să facă la fel. În acelaşi timp, el le-a permis celor care erau sub conducerea sa să îşi urmeze propria cale, în ciuda consecinţelor negative (Iosua 24:15).

Ar trebui să fim foarte recunoscători Domnului şi celor care au trasat calea pentru libertatea religioasă de care ne putem bucura astăzi în multe regiuni ale lumii. Dar acum stindardul libertăţii religioase este în mâinile noastre. Să ne rugăm şi să lucrăm pentru a ajuta oamenii din regiunile în care acest drept este încălcat.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit