Logofătul din Efes – tact și chibzuință

Devoțional zilnic 31 octombrie 2019

Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre. Fapte 19:37

Logofătul din Efes s-a dovedit a fi un conducător de mase care-şi merita pe deplin onoarea postului ocupat. El a început să le vorbească celor adunaţi, prezentând lucrurile într-o manieră atât de simplă şi convingătoare, încât spiritele s-au liniştit pe dată. Nu e sigur dacă prezenţa lui Pavel ar fi avut acelaşi efect.

Omul legii le-a explicat oamenilor că această desfăşurare de forţe nu este de niciun folos. Nimeni nu poate face vreun rău Dianei şi templului ei, aşa că adunarea lor în sprijinirea zeiţei este neavenită şi fără folos. În ceea ce priveşte plângerea lui Dimitrie, numai un proces civil legal ar putea da câştig de cauză celor păgubiţi, iar teatrul nu era locul dedicat unor asemenea judecăţi.

Cât despre evreii pe care poporul îi târâseră în teatru, nu puteau fi învinuiţi nici de jefuirea templului şi nici de afirmaţii nepoliticoase împotriva zeiţei cetăţii. La urma urmei, a explicat logofătul, această adunare populară era ilegală şi organizatorii puteau fi traşi la răspundere penală. În aceste condiţii, emoţia adunării a scăzut brusc, iar logofătul a declarat întrunirea încheiată, lăsând poporul să plece în linişte acasă.

Logofătul din Efes a ştiut exact cum să intervină şi ce să spună pentru a aduce lucrurile sub control. Intervenţia sa face dovada experienţei şi competenţei în domeniul său de referinţă. Cuvintele lui înţelepte şi-au dovedit pe loc efectul, iar avertizările au descurajat continuarea zarvei, fără să rănească sau să ofenseze pe cineva.

Succesul la un pas de tine:

Lucrul cu mulţimile înfuriate cere calm şi chibzuinţă. În asemenea ocazii, cuvintele potrivite se pot dovedi de aur.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro